AJUSTARE LA ŞOCURILE EXTERNE,
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
> modificări promo- vate de autorităţile guvernamentale în amonte de deciziile economice ale agenţilor economici pentru a le dirija într-un sens socotit mai favorabil pentru firme. A.s. vizează,
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea unor posturi în balanţa de plăţi în concordanţă cu un program propus.
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea cursului de schimb în concordanţă cu un program propus.
program de acţiune guvernamentală realizat în colaborare cu instituţii fi- nanciare internaţionale, care urmăreşte stabilizarea macroeconomică (v. Stabilitate macroeconomică).
componentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte restructu- rarea bugetului guvernamental.
asistenţă financiară prin care se garantează, pentru şomeri, venituri la nivelul unui minim de existenţă pe timp determinat. Nivelul şi perioada pentru care se acordă a. de ş., precum şi ponderea acestuia faţă de salariu
totalitate a aju- toarelor oficiale şi concesionale în bani sau în natură care au ca scop transferul de resurse din ţările dezvoltate în ţările slab dezvoltate în vederea
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
(1) orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă (activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei persoane fizice sau juridice; (2) acea
active care nu au existenţă de sine-stătătoare, ci sunt considerate ca atare în virtutea unei convenţii sau accepţiuni date prin legi sau alt gen de reglementări
bani, depozite bancare, acţiunile, obligaţiunile, titlurile de valoare care aduc un venit. Cel mai des îmbracă forma de investiţii financiare (v. Active).
acele active care se prezintă sub forma unor imobilizări în patrimoniul unităţilor. A.f. pot fi financiare şi incorporale. Primele se prezintă ca investiţii financiare pe termen lung, sau fără termen, în aşteptarea
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
> modificări promo- vate de autorităţile guvernamentale în amonte de deciziile economice ale agenţilor economici pentru a le dirija într-un sens socotit mai favorabil pentru firme. A.s. vizează,
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea unor posturi în balanţa de plăţi în concordanţă cu un program propus.
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea cursului de schimb în concordanţă cu un program propus.
program de acţiune guvernamentală realizat în colaborare cu instituţii fi- nanciare internaţionale, care urmăreşte stabilizarea macroeconomică (v. Stabilitate macroeconomică).
componentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte restructu- rarea bugetului guvernamental.
asistenţă financiară prin care se garantează, pentru şomeri, venituri la nivelul unui minim de existenţă pe timp determinat. Nivelul şi perioada pentru care se acordă a. de ş., precum şi ponderea acestuia faţă de salariu
totalitate a aju- toarelor oficiale şi concesionale în bani sau în natură care au ca scop transferul de resurse din ţările dezvoltate în ţările slab dezvoltate în vederea
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
(1) orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă (activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei persoane fizice sau juridice; (2) acea
active care nu au existenţă de sine-stătătoare, ci sunt considerate ca atare în virtutea unei convenţii sau accepţiuni date prin legi sau alt gen de reglementări
bani, depozite bancare, acţiunile, obligaţiunile, titlurile de valoare care aduc un venit. Cel mai des îmbracă forma de investiţii financiare (v. Active).
acele active care se prezintă sub forma unor imobilizări în patrimoniul unităţilor. A.f. pot fi financiare şi incorporale. Primele se prezintă ca investiţii financiare pe termen lung, sau fără termen, în aşteptarea
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).