aspect esenţial al situaţiei specifice în care se află economia mondială contemporană, datorită structurii eterogene a acesteia, fiind alcătuită din ţări cu niveluri economice diferite. Ca urmare, peste jumătate
se concretizează în a. tehnică şi a. financiară. A. tehnică este o formă de colaborare şi cooperare economică şi tehnico- ştiinţifică între întreprinderi, firme şi instituţii din două sau mai multe ţări, constând în prestarea pe
forma de cooperare internaţională, pe bază contractuală, care urmăreşte realizarea de către o firmă sau instituţie a unor obiective economico-sociale, proiecte, lucrări publice într-o altă ţară, cu sau
organizaţie pro- fesional-ştiinţifică neguvernamentală, nonprofit, independentă, în afara partidelor politice, întemeiată pe principii de democraţie deplină şi reală, de utilitate publică şi naţională, care îşi propune să contribuie la
(A.I.D.), instituţie financiară internaţională înfiinţată în 1960, cu scopul sprijinirii ţărilor slab dezvoltate şi a statelor ce se confruntă cu datorii externe foarte ridicate. Fondurile A.I.D. se constituie din subscrieri ale
organism internaţional de specialitate, autonom, nonprofit, înfiinţat în 1995, la iniţiativa U.N.C.T.A.D., cu sprijinul O.E.C.D., Băncii Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Obiective principale: încurajarea şi dezvoltarea
(A.S.E.A.N.), organizaţie economică internaţio- nală, cu caracter regional, înfiinţată în 1967 prin Tratatul semnat de miniştrii de externe din Indonezia, Malaesia, Filipine, Singapore şi Thailanda. Obiec- tivele generale
convenţie care reuneşte, pe baza liberului consimţământ şi liberei iniţiative, mai multe persoane, prin unul sau mai multe interese comune permanente. A.e. constituie o formă de organizare a
manieră în care diferitele persoane se raportează, în procesul luării deciziilor, la caracterul probabilist al evenimentelor. Există astfel posibilitatea ca, pe baza experienţei acumulate, indivizii să încerce să se
caracteristică esenţială a pieţei în cadrul căreia există numeroşi cumpărători şi vân- zători, fără ca vreunul dintre ei să fie preponderent. Pentru ca pe o piaţă să existe a., trebuie ca: 1) atât cumpărătorii,
termen folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei informaţii/situaţii în vederea expri- mării unei opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la un criteriu (standard)
(1833-1909), economist român, agronom, profesor universitar, om politic cu vederi progresiste, ministru şi prim-ministru în mai multe guverne liberale, membru şi preşedinte al Academiei Române. P.S. Aurelian a militat
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte
aspect esenţial al situaţiei specifice în care se află economia mondială contemporană, datorită structurii eterogene a acesteia, fiind alcătuită din ţări cu niveluri economice diferite. Ca urmare, peste jumătate
se concretizează în a. tehnică şi a. financiară. A. tehnică este o formă de colaborare şi cooperare economică şi tehnico- ştiinţifică între întreprinderi, firme şi instituţii din două sau mai multe ţări, constând în prestarea pe
forma de cooperare internaţională, pe bază contractuală, care urmăreşte realizarea de către o firmă sau instituţie a unor obiective economico-sociale, proiecte, lucrări publice într-o altă ţară, cu sau
organizaţie pro- fesional-ştiinţifică neguvernamentală, nonprofit, independentă, în afara partidelor politice, întemeiată pe principii de democraţie deplină şi reală, de utilitate publică şi naţională, care îşi propune să contribuie la
(A.I.D.), instituţie financiară internaţională înfiinţată în 1960, cu scopul sprijinirii ţărilor slab dezvoltate şi a statelor ce se confruntă cu datorii externe foarte ridicate. Fondurile A.I.D. se constituie din subscrieri ale
organism internaţional de specialitate, autonom, nonprofit, înfiinţat în 1995, la iniţiativa U.N.C.T.A.D., cu sprijinul O.E.C.D., Băncii Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Obiective principale: încurajarea şi dezvoltarea
(A.S.E.A.N.), organizaţie economică internaţio- nală, cu caracter regional, înfiinţată în 1967 prin Tratatul semnat de miniştrii de externe din Indonezia, Malaesia, Filipine, Singapore şi Thailanda. Obiec- tivele generale
convenţie care reuneşte, pe baza liberului consimţământ şi liberei iniţiative, mai multe persoane, prin unul sau mai multe interese comune permanente. A.e. constituie o formă de organizare a
manieră în care diferitele persoane se raportează, în procesul luării deciziilor, la caracterul probabilist al evenimentelor. Există astfel posibilitatea ca, pe baza experienţei acumulate, indivizii să încerce să se
caracteristică esenţială a pieţei în cadrul căreia există numeroşi cumpărători şi vân- zători, fără ca vreunul dintre ei să fie preponderent. Pentru ca pe o piaţă să existe a., trebuie ca: 1) atât cumpărătorii,
termen folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei informaţii/situaţii în vederea expri- mării unei opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la un criteriu (standard)
(1833-1909), economist român, agronom, profesor universitar, om politic cu vederi progresiste, ministru şi prim-ministru în mai multe guverne liberale, membru şi preşedinte al Academiei Române. P.S. Aurelian a militat
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte
