ACTIVE FIXE
acele active care se prezintă sub forma unor imobilizări în patrimoniul unităţilor. A.f. pot fi financiare şi incorporale. Primele se prezintă ca investiţii financiare pe termen lung, sau fără termen, în aşteptarea
acele active care se prezintă sub forma unor imobilizări în patrimoniul unităţilor. A.f. pot fi financiare şi incorporale. Primele se prezintă ca investiţii financiare pe termen lung, sau fără termen, în aşteptarea
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).
taxă suportată de consumatori, una din formele cele mai răspândite ale impozitelor indirecte, care se include în preţul de vânzare al unor mărfuri determinate. A. se aplică atât produselor din ţară,
act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în condiţiile convenite de părţi. Preluarea în proprietate a bunurilor achiziţionate se poate face
cumpărarea de bunuri economice sau de valori mobiliare, cu scopul de a le revinde atunci când se va produce creşterea scontată de preţ (de curs), sau pentru
procurarea de bunuri economice de către o entitate economico-socială publică, în conformitate cu statutul acesteia şi cu respectarea regulilor pieţei. Se pot realiza a.p. atât cu titlu oneros,
modalitate de garantare parţială a bancnotelor de către banca de emisiune, cu ajutorul unui portofoliu de hârtie de valoare, devize convertibile sau alte valori.
cantitatea de valori relativ certe (aur, valute convertibile, alte active) deţinută în mod obligatoriu de către băncile de emisiune şi exprimată într-un procent din suma totală a emisiunii
înţelegere interstatală, de regulă bilaterală, consemnată într-un document, prin care se stabileşte cadrul juridic al derulării schimburilor comerciale şi al efectuării plăţilor între parteneri. A.c. şi de p. se încheie între guverne
(v. BARTER) Acord de clearing (v. CLEARING) ACORD DE COMERŢ ŞI COOPERARE CO- MERCIALĂ ŞI ECONOMICĂ, acord semnat de România şi forurile Uniunii Europene la 22 octombrie 1990, prin care
înţelegere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional – care are drept scop promovarea unor raporturi de cooperare economică. A. de c.e.i. creează cadrul ge- neral al
înţelegere interstatală prin care se creează cadrul juridic de protejare reciprocă a investiţiilor efectuate de anumite persoane (fizice sau juridice) pe teritoriul altor ţări. În practica contemporană, există a. de g.i. bilaterale şi
înţelegere, consemnată într-un document, între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) prin care acestea formulează unele drepturi şi obligaţii reciproce, le transmit de la o persoană la alta
înţe- legere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional privitoare la schimburile comerciale dintre unităţi economice din ţări diferite, la cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică dintre
ter- men ce exprimă sintetic calităţile manageriale ale întreprinzătorului: priceperea, pregătirea, iscusinţa şi dibăcia acestuia. Unii specialişti consideră că a.î. este un neofactor de producţie, care sintetizează ştiinţa, arta şi experienţa de
teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a
termen prin care se apreciază absenţa la locul de muncă a personalului unei întreprinderi. A. măsoară raportul dintre orele nelucrate şi durata stabilită a timpului de lucru. A. poate fi determinat de
(1) preluarea unei societăţi comerciale de către o altă societate comercială, întregul activ al primei societăţi devenind aportul său la capitalul social al celei de a
acele active care se prezintă sub forma unor imobilizări în patrimoniul unităţilor. A.f. pot fi financiare şi incorporale. Primele se prezintă ca investiţii financiare pe termen lung, sau fără termen, în aşteptarea
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).
taxă suportată de consumatori, una din formele cele mai răspândite ale impozitelor indirecte, care se include în preţul de vânzare al unor mărfuri determinate. A. se aplică atât produselor din ţară,
act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în condiţiile convenite de părţi. Preluarea în proprietate a bunurilor achiziţionate se poate face
cumpărarea de bunuri economice sau de valori mobiliare, cu scopul de a le revinde atunci când se va produce creşterea scontată de preţ (de curs), sau pentru
procurarea de bunuri economice de către o entitate economico-socială publică, în conformitate cu statutul acesteia şi cu respectarea regulilor pieţei. Se pot realiza a.p. atât cu titlu oneros,
modalitate de garantare parţială a bancnotelor de către banca de emisiune, cu ajutorul unui portofoliu de hârtie de valoare, devize convertibile sau alte valori.
cantitatea de valori relativ certe (aur, valute convertibile, alte active) deţinută în mod obligatoriu de către băncile de emisiune şi exprimată într-un procent din suma totală a emisiunii
înţelegere interstatală, de regulă bilaterală, consemnată într-un document, prin care se stabileşte cadrul juridic al derulării schimburilor comerciale şi al efectuării plăţilor între parteneri. A.c. şi de p. se încheie între guverne
(v. BARTER) Acord de clearing (v. CLEARING) ACORD DE COMERŢ ŞI COOPERARE CO- MERCIALĂ ŞI ECONOMICĂ, acord semnat de România şi forurile Uniunii Europene la 22 octombrie 1990, prin care
înţelegere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional – care are drept scop promovarea unor raporturi de cooperare economică. A. de c.e.i. creează cadrul ge- neral al
înţelegere interstatală prin care se creează cadrul juridic de protejare reciprocă a investiţiilor efectuate de anumite persoane (fizice sau juridice) pe teritoriul altor ţări. În practica contemporană, există a. de g.i. bilaterale şi
înţelegere, consemnată într-un document, între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) prin care acestea formulează unele drepturi şi obligaţii reciproce, le transmit de la o persoană la alta
înţe- legere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional privitoare la schimburile comerciale dintre unităţi economice din ţări diferite, la cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică dintre
ter- men ce exprimă sintetic calităţile manageriale ale întreprinzătorului: priceperea, pregătirea, iscusinţa şi dibăcia acestuia. Unii specialişti consideră că a.î. este un neofactor de producţie, care sintetizează ştiinţa, arta şi experienţa de
teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a
termen prin care se apreciază absenţa la locul de muncă a personalului unei întreprinderi. A. măsoară raportul dintre orele nelucrate şi durata stabilită a timpului de lucru. A. poate fi determinat de
(1) preluarea unei societăţi comerciale de către o altă societate comercială, întregul activ al primei societăţi devenind aportul său la capitalul social al celei de a