prezintă ponderea populaţiei ale cărei venituri sunt sub pragul de sărăcie, G este coeficientul Gini, iar I măsoară distribuţia veniturilor (0 < I < 1). Indicatorul bunăstării va fi calculat după relaţia y % (1 – G), unde y reprezintă venitul pe cap de locuitor. Studiile empirice ale lui A. San despre criza alimentară se concentrează în jurul factorilor care determină acest fenomen, cu accente pe zone ca India, Bangladesh, Africa Sahariană. Problema alimentară din zonele arătate este analizată pe orizonturi mai mari de timp, de regulă pe întreaga perioadă postbelică. Op.: “Collective Choice and Social Welfare” (1970); “On Economic Inequality” (1973); “Poverty and Famines: An Essay on Entitlement and Deprivation” (1981).
