(1915-1991), eco- nomist britanic, profesor universitar onorat cu titlul de “Sir”. A urmat, mai întâi, colegiul din St. Lucia, unde a obţinut licenţa în comerţ. A frecventat apoi Şcoala de Studii Economice din Londra, obţinând aici titlul ştiinţific de doctor în economie (1937). În perioada 1938-1947 a funcţionat ca profesor la şcoala pe care a absolvit-o. După această dată a fost profesor la Universitatea din Manchester (1947-1958). În anii
1959-1963 a predat la Colegiul Universitar din Antile (St. Lucia), pentru ca începând din 1963 să devină profesor la Universitatea Princetown din New York. În paralel cu activitatea didactică, W.A. Lewis a făcut şi muncă de consultanţă economică la mai multe comisii internaţionale şi la unele guverne africane, asiatice şi caraibiene. Pentru meritele ştiinţifice şi de consultanţă a primit mai multe premii şi ordine. În anul 1963 a primit Ordinul Knighthood şi a fost făcut Cavaler al acestui Ordin. În anul 1979, W.A. Lewis a primit titlul de laureat al Premiului Nobel “pentru activitatea sa de pionierat în domeniul creşterii econo- mice şi în cel al problemelor privitoare la ţările în curs de dezvoltare şi slab dezvoltate”. W.A. Lewis a devenit foarte cunoscut în lumea ştiinţifică prin analizele sale profunde şi pertinente privitoare la dezvoltarea şi creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare. Pornind de la constatarea că structurile sociale şi culturale ale acestor ţări sunt cele care blochează progresul economic, W.A. Lewis fundamen- tează necesitatea schimbării acestor structuri. În acest context, el sugerează dezvoltarea industrială a acestor ţări, dezvoltare bazată însă pe un sector agricol sănătos şi prosper. Se subliniază, de asemenea, necesitatea creării unei infrastructuri de calitate în aceste ţări, a asigurării lor cu energia necesară. Toate aceste procese reale complexe pot fi susţinute printr-o organizare financiară adecvată. W.A. Lewis a studiat fenomenul mondial al subdezvoltării cu ajutorul mai multor criterii, fiind preocupat de ierarhizarea multicriterială a ţărilor în curs de dezvoltare şi, apoi, de fundamentarea de soluţii pentru fiecare ţară, respectiv, pe grupe de ţări slab dezvoltate. Prin poziţia şi prin scrierile sale, W.A. Lewis a fost un umanist, preocupat de marile diferenţe de nivel economic, social şi cultural dintre naţiunile bogate şi naţiunile sărace. Op.: “The Principles of Economic Planning” (Principiile planificării economice, 1949); “The Theory of Economic Growth” (Teoria creşterii economice, 1955); “Development Planning” (Planificarea dezvol- tării, 1966); “Tropical Trade Development 1880-1913” (Probleme ale dezvoltării comerţului tropical, 1971); “Growth and Fluctuations 1870-1913” (Creşterea şi fluctuaţiile în 1870-1913, 1978); “The Evolution of the International Economic Order” (Evoluţia ordinii economice internaţionale, 1977).
