lege formulată de Adolf Wagner în 1883, conform căreia cheltuielile publice cresc ca volum, pe măsură ce societatea industrială se dezvoltă. Wagner a prezis că presiunile pentru progres social ar implica o creştere continuă a sectorului public şi o mărire a părţii cheltuielilor publice în venitul naţional. Această lege reprezintă unul dintre principalele fundamente teoretice ale statului bunăstării.
