lege care statuează că orice măsură a ofertei de bani se comportă diferit atunci când devine un scop oficial în legătură cu ceea ce s-a propus. Altfel spus, măsurarea ofertei monetare este diferită în funcţie de instituţia care se implică în această acţiune. Această măsură are altă semnificaţie atunci când capătă o validare oficială, validare care este corelată cu un scop al politicii economice. L.G. poartă numele fostului consultant şef al Băncii Angliei, care a semnalat primul acest fenomen în Marea Britanie.