(1908-1986), s-a născut la Budapesta. A studiat la Berlin şi la Londra. Licenţiat al London School of Economics în 1930, unde va ţine cursuri până în 1947. În acelaşi an este numit director al Secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa. În 1949 devine membru al King’s College la Cambridge. Între 1951 şi 1955 a fost membru al U.R. Royal Commision on Taxation of Profits and Incomes. În 1952 a ocupat o catedră la Universitatea Cambridge, iar în 1966 a fost numit profesor de economie. N. Kaldor a fost consilier economic în cele două guverne laburiste 1964-1968 şi 1974-1976. La începutul carierei sale la London School of Economics, N. Kaldor a adus o serie de contribuţii la teoria neoclasică. Apariţia teoriei generale a lui Keynes a exercitat o influenţă majoră asupra sa, determinându-l să se concentreze asupra dezvoltării diverselor aspecte ale acesteia, în special construirea pe această bază a teoriei ciclurilor (1940). Alături de Joan Robinson, a devenit unul dintre principalii iniţiatori ai teoriei postkeynesiste şi, mai ales, ai extinderii keynesismului la studiul ciclurilor, creşterii şi repartiţiei. N. Kaldor opune “sintezei neoclasice” o sinteză între cerere efectivă şi o viziune a repartiţiei, inspirată din Kalecki. Într-un articol apărut în 1956, N. Kaldor demonstrează cum cheltuielile de investiţii şi de consum ale capitaliştilor determină venitul naţional şi nivelul profiturilor. El elaborează un model fondat pe “ecuaţia de la Cambridge”, care calcula rata profitului în economie prin raportul dintre rata de creştere şi înclinaţia spre consum a capitaliştilor. N. Kaldor a avut contribuţii în multe alte domenii ale teoriei economice şi ale politicii economice: valoare şi repartiţie, monedă, capital, dezvoltare, progres, fiscalitate. Adversar declarat al monetarismului, discipol critic al lui Keynes, N. Kaldor a fost interesat deopotrivă de politică şi teorie. Op.: “A model of Economic Growth” (Un model al creşterii economice, 1957); “Essays on Economic Stability and Growth”, (1960); “Causes of Slow Rate of Economic Growth of the U.K.” (1966); “Conflicts in Policy Objective”, (1971); “Limitations of the General Theory”, (1983); “Economics Without Equilibrium”, (1984).
