termen ce semnifică o formă modernă de conducere a marilor firme, denumite generic corporaţii. În legislaţia noastră, acestea sunt numite societăţi comerciale de capitaluri, respectiv, societăţi pe acţiuni, indiferent pe ce cale s-au format şi indiferent cine sunt acţionarii, co- proprietarii acesteia. Există şi opinia, conform căreia o asemenea formă de conducere se poate aplica şi
regiilor autonome, întreprinderilor publice. Structura g.c. a fost dedusă din cea a guvernării politice din ţările cu economie de piaţă consolidată şi cu stat de drept funcţional. Guvernarea politică se sprijină şi se structurează pe trei forţe ale democraţiei autentice. Analogia g.c. cu guvernarea politică nu trebuie absolutizată. Autorii care au fundamentat această formă de conducere microeconomică pornesc de la specializarea diferitelor structuri în ceea ce priveşte conducerea unei corporaţii. Acţionarii, proprietarii corporaţiei decid asupra scopului activităţii unităţii. Consiliul Directorilor (întreprinzătorul colectiv, structurat el însuşi foarte eterogen) are obligaţia de a formula în termeni profesional-strategici scopul activităţilor şi modul de realizare a lui. Managementul are sarcina concretă de a realiza cu eficienţă strategia adoptată. Conţinutul acestei metode decurge din revoluţia managerială, prin care se delimitează deo- sebirea fundamentală dintre funcţia strategică a Consi- liului Directorilor şi cea de execuţie responsabilă din partea managementului pentru performanţele şi rezultatele companiei (corporaţiei mari). În unele ţări, cum este Japonia, la acest triptic al g.c. se mai adaugă implicarea sistemului bancar. Formula respectivă de conducere este recomandată şi pentru ţările aflate în procesul de tranziţie la economia de piaţă concurenţială. Mai mult, se susţine că în aceste ţări o asemenea formulă de conducere ar putea suplini: decapitalizarea firmelor în trecerea de la întreprinderi de stat la societăţile comerciale cu unic acţionar statul, apoi la societăţi comerciale pe acţiuni; insuficienţele profesionale ale managementului; limitele în calea accesului la credite; mediul concurenţial confuz etc. Ţinând seama de tendinţele arătate în planul mondial al conducerii marilor societăţi comerciale, de proce- sul restructurării firmelor din ţările în tranziţie, se recomandă o modificare în planul conducerii, inclusiv adoptarea formulei de g.c.
