(v. MANAGEMENT FINAN- CIAR)
GESTIUNEA CRIZEI, formulă generică prin care se desemnează ansamblul coerent de metode, tehnici şi instrumente ce se folosesc pentru a se stăpâni criza, adică pentru a se asigura acesteia un culoar previzibil de evoluţie, în limitele căruia să fie posibile prevenirea şi atenuarea persistenţei dezechilibrelor cronice. G.c. este dependentă de capacitatea de guvernanţă, aceasta având rezultate pozitive sau negative în funcţie atât de performanţele decizionale, cât şi de arta de a înţelege şi rezolva problemele sociale şi economice specifice unei societăţi la un moment dat. În situaţia ţărilor aflate în tranziţia postcomunistă, g.c. este capitolul cel mai complicat al guvernării, trebuind să instituie modalităţi de detensionare a raporturilor dintre economic şi social, dintre acestea şi politic, să armonizeze intruziile reciproce şi să păstreze dimensiunea raţională a proceselor transformaţionale, cu deosebire a celor care vizează reforma proprietăţii. G.c. este cea care trebuie să rezolve cele mai multe probleme de credibilitate socială a tranziţiei, inclusiv pe aceea ca tranziţia ca atare să nu permanentizeze criza (v. Managementul crizei).
