metodă modernă de a începe şi de a desfăşura o afacere pe cont propriu, respectiv, de a produce şi/sau de a comercializa, într-un anumit spaţiu, bunuri şi servicii care au fost lansate anterior cu succes în alte teritorii (pe alte pieţe). F. nu este o afacere nouă, ci o metodă de a face afaceri cu o industrie dată pe baza unui acord de voinţă între parteneri. Din punct de vedere juridic, f. este un contract între două sau mai multe persoane, având ca obiect acordarea unei concesiuni, prin care o per- soană numită franşizer (franchiser) primeşte de la o altă persoană – franşizor (franchisor) – dreptul de a se angaja în producerea, ofertarea, vânzarea, distribuirea unor bunuri sau servicii, conform unui anumit plan general de afaceri elaborat de franşizor. Operaţiunile de f. sunt, în fapt, de trei feluri: distribuţia, în sistem selectiv şi limitat, a unor produse prin folosirea numelui producătorului sau a unei mărci comerciale (ex.: automobile, cosmetice); concesionarea unui întreg sistem operaţional de afaceri (de pildă, o reţea de moteluri); folosirea unor mărci de fabrică sau de comerţ în cadrul unui proces de producţie derulat sub o licenţă (producţiile şi îmbu- telierile de pepsi-cola). Unii specialişti pun accentul pe componenta socio-politică a f., pe caracterul ei revoluţionar în organizarea şi desfăşurarea afacerilor. În condiţiile în care cumpărarea unei afaceri existente sau iniţierea unei noi afaceri pe cont propriu devin greu realizabile, f. este calea sigură de a pune pe picioare o afacere, metaforic vorbind, aceasta este soluţia prin care fiecare individ poate să lucreze pentru el însuşi, poate deveni propriul său patron. În fapt, sistemul f. combină eforturile unui om de afaceri independent, care contribuie din punct de vedere financiar cu o parte din economiile sale, cu motivaţiile omului care este stăpânul propriei sale activităţi, dar
care beneficiază de experienţa unui partener puternic, a cărui protecţie o primeşte contra unor procente din profitul realizat (v. Afaceri, Concesiune).
