principiu ela- borat de economiştii clasici şi neoclasici bazat pe existenţa unui raport invers proporţional între nivelul/ evoluţia salariului şi nivelul/dinamica ocupării. Corespunzător acestui principiu, evoluţia şomajului este influenţată în principal de viteza adaptării salariului la condiţiile economico-financiare ale utilizatorilor resurselor de muncă, susţinându-se că ajustarea salariilor – prin scădere – ar asigura creşterea gradului de ocupare. Altfel spus, şomajul apreciat, de regulă, prin prisma celui involuntar, este cauzat de rigiditatea la scădere a salariului şi în special de inflexibilitatea salariului real. Efectele flexibilităţii salariului asupra evoluţiei şomajului sunt dependente de interacţiunea dintre nivelul/ evoluţia salariului nominal şi nivelul/dinamica preţurilor.
