compo- nentă care ilustrează în Sistemul Conturilor Naţionale, destinaţiile valorii adăugate brute create în interiorul unei ţări. Conform metodei veniturilor de determinare a nivelului indicatorilor macroeco- nomici (P.I.B.), destinaţiile valorii adăugate brute sunt: veniturile din muncă (salariile nete, impozitul direct pe salariu, contribuţia la asigurările sociale), veniturile din proprietate (renta şi dobânda) şi veniturile obţinute din activitatea de întreprinzător (profitul nedistribuit rămas la dispoziţia entităţii care l-a obţinut, impozitul direct pe profit, dividendele cuvenite acţionarilor). Ultimele două categorii de venituri alcătuiesc excedentul brut de exploatare. Pentru a determina excedentul net de exploatare, din valoarea excedentului brut trebuie dedusă amortizarea capitalului fix.