ansamblu de tehnici de exprimare a relaţiilor economice şi de testare a teoriilor economice, utilizând metode şi raţionamente statistice. E. a devenit şi baza prognozelor economice. Deşi iniţial e. făcea parte din corpul ştiinţelor matematice şi statistice, ea s-a separat de acestea o dată cu fondarea, în S.U.A., a Societăţii Econometrice în anul 1931. Printre precursorii e. sunt adesea enumeraţi William Petty şi Henry Moore. Treptat, e. şi-a deplasat accentul de la cercetările de evidenţiere a unor constante specifice, ale unor legi economice spre studii probabilistice. Dintre tehnicile principale utilizate de către e. se pot aminti: regresia multiplă, autoregresia, ecuaţiile simultane şi mai multe genuri de teste pentru verificarea semnificaţiei unor variabile sau pentru prevenirea autocorecţiei erorilor etc. După anul 1945, dezvoltarea macroeconomiei, ca parte a ştiinţei economice, aduce cu sine o proliferare fără precedent a modelelor e., modele care devin din ce în ce mai sofisticate. La ora actuală se poate vorbi de mai multe direcţii de dezvoltare a e., care susţin adesea noile abordări din ştiinţa economică. Pe de altă parte, fundamentarea deciziilor economice, verificarea unor serii de date, ca şi studiile de piaţă
folosesc din plin tehnicile econometrice (v. Calcul economic).
