>, premisă a combinării factorilor de producţie care reflectă posibilitatea unui factor de producţie de a se împărţi în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea factorului respectiv. De exemplu, factorul muncă se poate divide în unităţi omogene de timp de muncă, în număr de salariaţi de o anumită calificare; factorul pământ se poate divide în unităţi de suprafaţă etc. Problema d.f. de p. nu se pune la infinit, ci în măsura cerută de caracteristicile unui proces de producţie de anumite dimensiuni, ale unor tehnici şi tehnologii folosite (v. Combinarea factorilor de producţie).
