procedeu de utili-
zare a curbelor de indiferenţă în analiza relaţiilor de
schimb. În construcţia acestei diagrame se poate porni
de la preferinţele a două persoane (1 şi 2) pentru o
cantitate fixă de două bunuri (x şi y), respectiv, de la
curbele de indiferenţă ale acestora. Cantităţile totale
din cele două bunuri sunt înscrise pe laturile
orizontale şi, respectiv, verticale ale diagramei
pornind de la colţurile O 1 şi O 2 . Preferinţele
consumatorilor 1 şi 2 sunt exprimate de curbele de
indiferenţă (izoutilitate) u1−u1′′ şi u2 −u′′′ . Figura
′
2
următoare sugerează aceste relaţii de mărime. În
figură, punctul h se află la intersecţia curbelor de
izoutilitate u′ şi u′ . Presupunând că acest punct
1
2
reprezintă o alocare iniţială dată, pantele celor două
curbe sunt exprimate de înclinaţiile dreptelor S şi T,
înclinaţii care, de fapt, exprimă nivelul ratei marginale
de substituţie a bunului y cu bunul x ( RMSyx ). Deci,
dreptele S şi T sunt tangente la curbele de izoutilitate
u′ şi u′2 . Pantele acestor tangente redau
1
nivelurile RMS1 şi RMS2 . Este evident că
RMS1 > RMS2 . Aceasta înseamnă că, din punctul
yx
yx
de vedere al consumatorilor, preţul unitar relativ al
bunului x, preţ exprimat în unităţi y, este diferit. În
aceste condiţii, schimbul de bunuri este posibil şi
necesar, dacă presupunem că ambii consumatori au
un comportament economic raţional, că fiecare
doreşte să-şi îmbunătăţească utilitatea totală. Într-
adevăr, în procesul schimbului, această diferenţă de
preţ este purtătoare de câştig. Însă beneficiarul acestui
câştig nu poate fi nominalizat aprioric.
Există posibilitatea ca întregul rezultat pozitiv să se
împartă într-o anumită proporţie între cei doi
participanţi. Dar există şi alternativa ca numai unul
din ei să-şi însuşească întregul câştig. Desigur că, în
acest context, realizarea unui nivel superior de
utilitate depinde de abilitatea fiecărui consumator.
De exemplu, dacă presupunem că RMS1 = 4 şi
yx
RMS2 = 2 , iar primul consumator reuşeşte să obţină
yx
un raport de schimb de 1x = 2y, el îşi însuşeşte întregul
câştig. Într-adevăr, în urma acestui schimb, distribuţia
bunurilor între cei doi consumatori este dată de
punctul f, unde curbele de izoutilitate u1′ şi u′2 sunt
′
′
tangente. La acest punct, RMS1yx = RMS2 . În această
yx
situaţie, utilitatea totală a consumatorului 2 nu se
modifică, ea fiind exprimată, ca şi la punctul iniţial
h, tot de curba u′2 . Însă consumatorul 1 obţine o
utilitate superioară, deoarece u1′ > u′ . Dimpotrivă,
′
1
dacă procesul de schimb se derulează la un raport 1x
= 4y, atunci alocarea bunurilor este dată de punctul e,
unde curbele u′ şi u′2 sunt tangente, dar u ′2′ > u ′2 .
′
1
Aşadar, în cazul în care primul consumator renunţă
la 4 unităţi din bunul y, în schimbul unei unităţi din
bunul x, utilitatea lui rămâne neschimbată, în timp
ce utilitatea celui de-al doilea consumator este mai
mare. Schimbul de bunuri poate să asigure un avantaj
mutual dacă o unitate din bunul x este egală cu o
cantitate din bunul y, cuprinsă între 2 şi 4 unităţi, adică
la un punct situat între e şi f de pe curba O1O2, denumită
şi curba contractului de schimb. Ea rezultă din unirea
punctelor la care infinitatea curbelor de izoutilitate ale
celor doi consumatori sunt tangente.
