stare a unui sistem
economic caracterizată prin abaterea de la una sau mai
multe dintre condiţiile necesare de echilibru ale aces-
tuia. D.e. poate fi abordat la nivel micro, mezo şi
macroeconomic, pe termen scurt, mediu sau lung; el
poate fi pus în evidenţă sub forma decompensării core-
laţiilor ce se formează între diverşi parametri ai stării
şi dinamicii sistemelor economice de diferite ranguri.
În termeni cantitativi, d.e. se manifestă în general prin
situaţii de tipul excedentelor şi deficitelor, respectiv,
al discrepanţelor dintre cerere şi ofertă, între venituri
şi cheltuieli, între necesităţi şi disponibilităţi. În termeni
calitativi, apare ca o incompatibilitate, dezarticulare
sau desincronizare între stări şi evoluţii ale unor subsis-
teme economice, fiind de natură să perturbe interac-
ţiunea lor sinergică în cadrul unui sistem integrator.
D.e. este inerent realităţii economice, orice sistem
economic fiind, în principiu, expus dezechilibrării mai
mult sau mai puţin profunde şi durabile. Stările de
d.e. suscită din partea factorilor de decizie demersuri
de diagnosticare şi intervenţie corectivă în vederea
reechilibrării sistemelor economice, respectiv,
prevenirii sau compensării perturbaţiilor generate în
condiţii de d.e. (v. Decizie, Sistem economic).
