acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel macro şi microeconomic; primele sunt luate de către agenţii economici complecşi (stat, grup de întreprinderi etc.), iar celelalte de către agenţii economici simpli (întreprinderi, individ etc.). Se pot distinge decizii tactice şi decizii strategice. D.e. tactică constă în alegerea dintr-un număr restrâns de acţiuni posibile care sunt circumscrise în cadrul direcţiilor majore definite prin deciziile strategice. D.e. strategică constă în stabilirea trendului într-un anumit orizont de timp. În concepţia managerială modernă, responsabilitatea luării deciziilor glisează de la proprietari la manageri: deţinătorii pachetelor de acţiuni intervin mai mult în decizii cu caracter strategic decât în cele curente sau cu caracter operaţional. Ale- gerea dintre diferitele  alternative ale deciziei optime se face pe baza unor calcule economice de raţionalitate, completate însă şi cu alte criterii care nu ţin neapărat de domeniul economic. Devine astfel importantă stabilirea unui complex de criterii şi norme pentru evaluarea performanţelor deciziei. În prezent, o deosebită importanţă capătă relaţia dintre criteriile şi alegerile la nivelul individului şi cele la nivelul socio- grupului. Deoarece orice decizie la nivelul socio- grupului are consecinţe pentru toţi membrii acestuia, este necesară realizarea pe baze democratice a consensului, precum şi a unui raport echilibrat între deciziile care privesc socio-grupul şi cele care privesc individul (v.   Alegere, Comportament al producă- torului, Raţionalitate economică, Revoluţie managerială).