crize dominante până la începutul secolului al XIX-lea, fiind în esenţă crize de subproducţie. Acestea erau provocate de fenomene naturale şi sociale nefavorabile: inundaţii, secete, epidemii, migraţii masive de populaţie etc. C.e.t. nu sunt excluse în prezent în ţările cele mai slab dezvoltate economic. C.e.t. se declanşează în sectorul agricol, afectează mai întâi mediul rural, avându-şi originea în recoltele proaste care diminuează veniturile şi puterea de cumpărare a satului, deci şi cererea de produse manufacturate. În paralel, cresc preţurile alimentelor, generând extinderea şomajului atât în sectorul rural, cât şi în cel urban. Caracteristica principală a c.e.t. o reprezintă coexistenţa şi interdependenţa dintre criza de subproducţie în sectorul agricol şi criza de subconsum în sectorul manufacturier (v. Criză economică).
