tip de criză radicală care afectează esenţa unui sistem social-economic impunând trecerea acestuia la altă structurare internă, a funcţiilor şi finalităţii lui. Formal, c. de s. este percepută ca încordare maximă până la rigidizare sau blocare a funcţionalităţii sistemului în limitele parametrilor sau normelor existente. Practic, c.s. indică epuizarea modalităţilor de combinare a variabilelor sistemului, a corelaţiilor de bază dintre acestea, depăşirea acestei stări presupunând schimbarea funcţiei-obiectiv, adică reformarea sistemului.
