(v. DEZVOLTARE ECONOMICĂ DURABILĂ)
CREŞTERE ECONOMICĂ ECHILIBRATĂ, expresie teoretică a evoluţiei unei economii naţionale, caracterizată prin egalitatea producţiei ce poate fi obţinută cu potenţialul productiv de care dispune producţia cerută de piaţă. În cazul c.e.e., nu există nici subproducţie şi nici supraproducţie, fapt pentru care orice modificare a relaţiei dintre cantitatea de bunuri oferite şi cantitatea de bunuri cerute va dezechilibra funcţionarea economiei. Producţia ce corespunde situaţiei de c.e.e. este considerată optimă, deoarece orice modificare ar transforma egalitatea corelaţiilor ofertă-cerere în inegalităţi. La baza c.e.e. se află egalitatea dintre valoarea bunurilor produse în economie şi suma cheltuielilor pentru consum şi investiţii sau dintre economii şi investiţii. Atunci când economiile sunt mai mari decât investiţiile, economia nu înregistrează creştere, ci declin economic, deoarece surplusul de economii este o pierdere şi un câştig (v. Teorie privind echilibru economic).
