renunţări, consecinţe negative sau pagube pe care populaţia le suportă şi care-i afectează nivelul de viaţă, costuri datorate îndeosebi dereglărilor din economie – recesiuni, inflaţie, şomaj. C.s. se concretizează în creşterea şomajului, diminuarea consumului de bunuri materiale şi servicii, scăderea protecţiei sociale, renunţarea la câştigul educaţional prin reducerea resurselor destinate culturii şi instruirii, deteriorarea condiţiilor de sănătate, extinderea sărăciei etc. Există şi c.s. ale creşterii economice, în sensul că simultan cu sporirea abundenţei pentru unii, are lor înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale unei alte părţi a populaţiei. (a) Costul inflaţiei exprimă efectele negative ale acesteia, suportate de către agenţii economici, de clase şi grupuri sociale, de societate în ansamblul ei. Costul inflaţiei se manifestă prin: încetinirea ritmurilor de creştere a rezultatelor economice; mărirea costului în bani al traiului oamenilor, ca urmare a scumpirii bunurilor şi serviciilor; redistribuirea arbitrară de venituri, de avuţii; pierderi de venituri de către produ- cători; agravarea şomajului, a nemulţumirilor din cauză că salariile nu ţin pasul cu inflaţia; incertitudinea oamenilor privind valoarea viitoare a banilor; resurse cheltuite pentru “învingerea” inflaţiei; costuri ale speranţelor înşelate; paralizarea capacităţii societăţii de a menţine încrederea şi cooperarea între membrii ei etc. (b) Costul şomajului exprimă consecinţele şomajului asupra vieţii oamenilor, activităţilor economice şi societăţii în ansamblul ei. Costul şoma- jului se concretizează în: venitul pierdut al populaţiei aflate în şomaj, pe durata stării de şomaj; scăderea nivelului de viaţă al şomerilor; mărimea rezultatelor economice care puteau fi create (P.I.B.) de către cei care şomează; alocaţiile guvernamentale destinate ajutorului de şomaj; descurajarea şi degradarea psihică a celor care nu găsesc loc de muncă; favorizarea delincvenţei, criminalităţii şi a altor fenomene anti- sociale (v. Inflaţie, Şomaj).
