costul implicat de intervenţia statului pentru corectarea unei situaţii de eşec al pieţei. Aplicarea unei reglementări necesită alocarea de resurse de către stat, dar şi de către agenţii economici care sunt afectaţi direct sau indirect de aceasta. Principalele categorii de costuri ale regle- mentării sunt: a) costuri interne ale administraţiilor publice, generate de funcţionarea instituţiilor statului care aplică reglementarea şi suportate din surse publice; b) costuri externe directe, impuse agenţilor economici prin acţiunea statului. Acestea se regăsesc în diferite componente: creşteri ale costului de producţie, ca urmare a obligaţiei întreprinderilor de a îndeplini standarde de calitate, de protecţie a muncii, de protecţie a mediului etc.; costul respectării regle- mentării, dat de desfăşurarea activităţilor dedicate înţelegerii, raportării şi contestării dispoziţiilor statului, obţinerii de aprobări din partea statului, cunoaşterii implicaţiilor fiscale etc; costul măsurat prin scăderea productivităţii potenţiale, ca urmare a renunţării agenţilor economici la produse sau tehnologii noi, a căror introducere este condiţionată de parcurgerea unui traseu birocratic excesiv; c) costuri externe indirecte, generate de efecte ale acţiunii statului asupra altor agenţi economici în afara celor direct vizaţi de reglementare. Astfel, de exemplu, facilităţile sau restricţiile introduse pe o piaţă cu un anumit scop pot produce efecte adverse pe alte pieţe, modificând comportamentul unor producători sau cumpărători într-un mod nedorit, ceea ce constituie externalitate negativă a intervenţiei statului.
