(al alegerii), preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a produce, a cumpăra, a întreprinde o anumită acţiune dintr-o plajă posibilă. Insuficienţa resurselor în raport cu nevoile, conjugată cu incertitudinea alternativelor în care poate fi folosită orice resursă, banii şi timpul fac ca alegerea uneia dintre ele să fie însoţită de sacri- ficarea celorlalte. C.o. este fundamentat de către şcoala neoclasică care măsoară “câştigul” prin “pierderea” celei mai bune dintre variantele sacrificate. Pentru a găsi alegerea raţională (optimă) se ţine seama de decalajul dintre dezirabil şi posibil. Indiferent de felul operaţiunii economice (de producţie, de schimb, de consum etc.) şi de cine este subiectul ei (producătorul, consumatorul, individul, statul), principiul c.o. presu- pune fie căutarea maximizării utilităţii (a satisfacţiei, a plăcerii de a trăi, a producţiei, venitului etc.), fie minimizarea efortului (a resurselor consumate, costurilor, renunţărilor la disponibilităţi băneşti, la timpul liber etc.) (v. Cost, Comportament al consumatorului, Comportamentul producătorului, Politică economică).
