sintagmă ce exprimă sintetic condiţiile şi măsurile considerate necesare pentru ca o ţară în curs de dezvoltare să se înscrie pe calea unei dezvoltării susţinute. Principalele coordonate şi măsuri stabilite prin C. de la W. au ca bază ideile formulate în cadrul Simpozionului ONU intitulat “Globalizarea şi ţările în curs de dezvoltare”. Măsurile sunt agreate de către o mare parte a instituţiilor internaţionale, printre care F.M.I. şi Banca Mondială. Cele mai importante măsuri sunt: a) reforma fiscală, care să conducă la
creşterea bazei de impozitare şi reducerea ratei marginale de impunere; b) alocarea prin piaţă a resurselor; c) liberalizarea comercială, fără a exclude însă posibilitatea ca anumite sectoare să fie protejate temporar de concurenţa externă; d) stimularea exporturilor; e) liberalizarea financiară şi a cursului de schimb; f) atragerea investiţiilor străine directe; g) orientarea prioritară a cheltuielilor publice către învăţământ, sănătate şi infrastructură; h) reducerea sărăciei. Pentru economiile în tranziţie, se adaugă acele măsuri menite să asigure construcţia unui sistem instituţional funcţional.
