formă a concurenţei care are loc cu mijloace şi acţiuni contrare (opuse) uzanţelor (comerciale) legale. Aceasta distorsionează şi deturnează concurenţa de la scopul său în favoarea unuia sau mai multor comercianţi prin defavorizarea altora sau a celorlalţi. Principalele acţiuni care pot distorsiona concurenţa sunt: a) subvenţionarea de către stat a unor domenii de activitate economică ineficiente; stabilirea preţurilor prin înţelegeri între producători-furnizori şi între cumpărători-beneficiari sau mai general între comercianţi, în calitatea lor de vânzători sau cumpărători, consideraţi în grup atât unii, cât şi alţii; crearea de organizaţii care împart piaţa între participanţi, astfel încât să nu se concureze unii pe alţii; abuzul de poziţie dominantă, determinantă sau exclusivă deţinută de un comerciant pe piaţă, indiferent dacă el este vânzător sau cumpărător; realizarea de fuziuni care, prin natura lor, limitează sau distorsionează concurenţa prin crearea sau accentuarea unor poziţii dominante sau chiar exclusive (monopol sau monopson); recurge- rea la mijloace ilicite pentru a obţine avantaje în relaţiile de piaţă în calitate de cumpărător şi/sau vânzător: Unităţile economice (comercianţii) care săvârşesc un act de c.n. sunt obligate să înceteze sau să înlăture actul respectiv şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite. Actele de c.n. constituie contravenţii şi infracţiuni, iar în anumite cazuri formează obiectul unor acţiuni penale în justiţie la plângerea părţii vătămate sau la sesizarea altor organe în drept (v. Concurenţă, Concurenţă loială.
