prevedere cuprinsă într-un contract, tratat etc. care are drept consecinţă obligaţii speciale pentru o parte sau părţile menţionate. C. poate fi de mai multe feluri: clauza clientului cel mai favorizat, prevedere în baza căreia una din părţi (de regulă vânzătorul) se obligă să acorde celeilalte părţi condiţiile cele mai favorabile pe care le-ar acorda ulterior, într-o operaţiune comercială identică; clauza compromisorie, prin care părţile contractante stabilesc “ex ante” că orice litigiu apărut între ele sau în legătură cu contractul încheiat să fie soluţionat pe calea arbitrajului; clauza contra riscului valutar, prevedere contractuală care determină părţile să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile pe care le au, luând în considerare modificările cursului valutei în care s-a încheiat contractul; clauza de hardship, pre- vedere existentă în contractele de lungă durată care obligă părţile să-şi renegocieze drepturile şi obligaţiile, în spirit reciproc avantajos, atunci când datorită unor împrejurări deosebite este deteriorat echilibrul dintre contraprestaţii; clauza ofertei concurente, prevedere din contracte, care permite cumpărătorului să beneficieze din partea ofertantului de condiţii mai favorabile decât cele prevăzute iniţial în contract, dacă au fost acordate unui alt cumpărător; clauza primului refuz, prevedere contractuală prin care ofertantul se obligă ca, la o nouă operaţiune comercială, cumpărătorul să beneficieze prioritar de această ofertă; clauza de indexare, prevedere care urmăreşte să apere părţile de variaţiile preţurilor, prin indexarea automată a vechilor preţuri, în funcţie de variaţia etalonului convenit; clauza de limitare a răspunderii, prevedere care limitează răspunderea debitorului peste un anumit plafon maxim, stabilit de comun acord cu creditorul (v. Contract economic, Tratat).
