alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de contracţie ale activităţilor economice de ansamblu, respectiv, ale industriei, comerţului etc., faze ce presupun o periodicitate şi succesiune relativ identice. De regulă, c.e. cuprind mai multe faze: expansiunea, criza sau punctul de întrerupere a mişcării ascendente, depresiunea, adică încetinirea brutală şi cumulativă a activităţii econo- mice; reluarea, respectiv, înscrierea afacerilor într-o nouă tendinţă ascendentă. Fiecare fază a c.e. are funcţii specifice, iar performanţele economice şi comportamentele agenţilor economici au caracte- ristici şi stări diferite de la o etapă la alta. Fazele c.e. se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc premise economice schimbărilor calitative şi progresul activităţilor economice. C.e. se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel, după durata lor există c.e. lungi, medii şi scurte. După natura lor, se disting: c.e. demografice, tehnologice (inovaţionale), c.e. de viaţă a produsului. După
nivelul la care se manifestă există c.e. sezoniere, ale construcţiilor (hiperciclu), agricole, forestiere ş.a. După amploare, se disting: c.e. agregate (Kondratieff) şi c.e. parţiale (cicluri legate de formarea şi evoluţia resurselor primare, energetice, materii prime, forţă de muncă; cicluri ale cercetării ştiinţifice şi inovării tehnologice; ale schimbării structurale a economiei). Diferitele c.e. au cauze diverse. Ele se întrepătrund, conferind activităţii economice (de ansamblu şi la nivelul sectoarelor) o mişcare proprie (v. Ciclitate a dezvoltării economice).
