nevoia sau necesarul de muncă salariată ce există la un moment sau pe o anumită perioadă în economia unei ţări în funcţie de nivelul salariilor. Condiţia esenţială ca nevoia de muncă existentă într-o economie să fie considerată c. de m. este remunerarea sau salarizarea sa. De aceea, în c. de m. nu se includ activităţile care se pot executa de către persoanele de profesie casnică, studenţi, militari în termen sau alţi nesalariaţi. C. de m. este expresia sumei c. de m. exprimate de unităţile economice dintr-o ţară. Are două caracteristici
esenţiale: este relativ nevariabilă pe termen scurt. Deoarece sursa c. de m. o constituie activitatea economică (în sensul său cel mai cuprinzător, cel de creatoare de utilitate), modificarea acesteia pe termen scurt nu este atât de amplă, încât să afecteze semnificativ c. de m.; nu este omogenă, ceea ce înseamnă că nu este toată la fel, ci se compune din segmente – pe meserii, specializări, niveluri sau categorii de calificare, care nu se pot substitui între ele decât în anumite limite sau deloc. Mărimea şi evoluţia c. de m. sunt foarte importante pentru analiza pieţei muncii şi a ocupării (v. Ofertă de muncă, Piaţa muncii, Şomaj).
