componentă a pieţei monetare constând din cererea de active monetare, adică de bunuri care îndeplinesc funcţiile banilor la un moment dat (ca stoc) şi în medie într-un orizont de timp (flux). Există două mari şcoli de gândire economică în ceea ce priveşte explicarea motivelor cererii de bani: şcoala clasică şi şcoala keynesiană, cu varianta sa modernă. Când moneda îndeplinea mai ales funcţii pasive, c. de m. era condiţionată şi de- terminată mai ales de motivul tranzacţional. În aceste împrejurări, era predominantă concepţia clasică, conform căreia c. de m., în termeni reali,
QC{P*, U
