cantitate dorită dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumpărată, într-o perioadă determinată, la anumite niveluri ale preţului. C. reprezintă un semnal efectiv pentru producători numai dacă dorinţa de cumpărare este susţinută de capacitatea (mijloacele) de plată. Fiind un flux economic, c. reliefează comportamentul cumpără- torului în legătură cu cantitatea maximă care poate fi cumpărată la un anumit nivel al preţului sau preţul unitar maxim care poate fi achitat pentru o cantitate determinată. Cantitatea cerută evidenţiază intenţia cumpărătorului şi are sens numai în raport cu un anumit nivel al preţului. În cadrul diferitelor pieţe, c. este reprezentată de un barem care cuprinde cantităţile cerute în funcţie de modificarea preţului unitar. Ea exprimă preferinţele relative ale cumpărătorului în condiţiile unor restrângeri bugetare, considerându-se că toţi ceilalţi factori nu se schimbă (ceteris paribus). Tranziţia de la c. individuală la c. pieţei poate fi realizată printr-un simplu proces de însumare a cantităţilor individuale cerute la diferite niveluri posibile ale preţului unitar (v. Curba cererii, Funcţia cererii, Preţ).
