ansamblul activităţilor realizate în mod sistematic, cu scopul de a obţine, prelucra şi folosi informaţii ştiinţifice de natură să dezvolte şi să aprofundeze cunoaşterea sau experienţa. Prin c.ş.f. se asigură dezvoltarea ştiinţei în general. Ansamblul activităţilor ce compun c.ş.f. nu este omogen, dar, în principiu, toate au acelaşi scop general. Este partea din cercetarea ştiinţifică ce, prin natura preocupărilor sale, nu se finalizează decât rareori sau întâmplător prin aplicarea directă a cunoştinţelor obţinute, prin crearea de produse, tehnici şi tehnologii noi; prin per- fecţionarea celor deja existente sau implementarea acestora în activitatea economică şi în alte domenii. C.ş.f. constituie suportul activităţilor de cercetare- dezvoltare sau cercetare ştiinţifică aplicativă – cum i se mai spune uneori. Între c.ş.f. şi cea aplicativă există delimitări în ceea ce priveşte scopul urmărit, metodele de investigaţie şi cadrul de desfăşurare (organizare), dar nu întotdeauna se pot face demarcaţii precise. În multe împrejurări, o c.ş.f. devine aplicativă prin rezul- tatele la care ajunge şi invers (v. Cercetare- dezvoltare.).
