tablou statistico-
economic în care se înscriu şi prin care se compară
importul şi exportul de mărfuri ale unei ţări, pe o
perioadă de timp determinată, de regulă, un an. Din
punctul de vedere al sferei de cuprindere, b.c. poate
fi: generală, atunci când cuprinde ansamblul relaţiilor
comerciale externe ale unei ţări, sau parţială, dacă se
referă la relaţiile de import şi export cu o altă ţară sau
un grup de ţări. Din punctul de vedere al rezultatelor
relaţiilor comerciale externe, b.c. poate fi: activă
(excedentară), dacă exportul depăşeşte importul,
pasivă (deficitară), dacă importul depăşeşte exportul,
şi echilibrată (soldată), când acestea sunt egale. În
ansamblu, b.c. poate fi activă, dar pe ţări poate fi
excedentară sau deficitară. Dacă o b.c. de ansamblu
este cronic deficitară, acesta este un indiciu al unei
evoluţii economice defavorabile. Dar, o situaţie
favorabilă nu presupune, în mod obligatoriu, o b.c.
permanent excedentară, ci o b.c. echilibrată în
dinamică. În b.c., gruparea mărfurilor importate şi
exportate diferă – într-o măsură mai mare sau mai mică
– de la o ţară la alta. Totuşi, pe baza unei înţelegeri
internaţionale, s-a utilizat mult timp clasificarea
“Convenţiei de la Bruxelles” (31 decembrie 1913). În
prezent, se foloseşte tot mai mult “Clasificarea tip a
comerţului internaţional” (C.T.C.I. sau S.I.T.C.).
Pentru analiza b.c. este necesar să se ţină seama de
preţurile folosite şi de mecanismul formării lor. B.c.
constituie una dintre cele mai importante părţi ale
balanţei de plăţi externe (v. Balanţă de plăţi externe,
Comerţ internaţional).
