>, fun- damentul unei teorii a cererii, care se bazează numai pe fenomene observabile şi măsurabile. În cadrul acestei teorii, accentul cade pe comportamentul con- sumatorului, nu pe preferinţele subiective ale
acestuia, a căror observabilitate este discutabilă. Dacă se notează cu x0 vectorul cantităţilor corespunzătoare coşului de consum ales efectiv în condiţiile vectorului p0 al preţurilor şi cu x1 vectorul cantităţilor din coşul de consum ales efectiv în condiţiile vectorului p1 al preţurilor, atunci forma slabă a axiomei preferinţelor revelate este: p0x1
≥ implică p1x1 < p1x0.
. Axioma
preferinţelor revelate se referă la consistenţa alegerilor consumatorului, arătând că dacă coşul x0 este ales efectiv, când şi coşul x1 ar putea fi ales, atunci coşul x0 nu mai reprezintă o alternativă fezabilă când se alege efectiv coşul x1. Dacă x1 ar putea fi ales atunci când se alege efectiv x0, atunci, la preţurile p0, costul lui x1, respectiv, p0x1, nu este mai mare decât costul lui x0, respectiv, p0x0. În această situaţie, axioma arată că x0 nu mai este fezabil la preţurile p1, respectiv, costul său la aceste preţuri, adică p1x0, este mai mare decât costul corespunzător al lui x1, adică p1x1. Forma tare a axiomei preferinţelor revelate presupune tranzitivitatea preferinţelor consumatorului în ceea ce priveşte un număr nedefinit de coşuri de consum. Axioma preferinţelor revelate a fost introdusă de Paul Samuelson în anii ’40.
