>, teorie contempo- rană cu privire la eficienţa schimburilor externe, conform căreia eficienţa comerţului exterior depinde mai ales de capacitatea ţărilor, a unităţilor economice din diferitele ţări de a se angaja cu succes în procesul concurenţial pe pieţele internaţionale. Se poate spune că începuturile acestei noi teorii au fost aşezate de economistul american W. Leontief. Teoria a.c. s-a constituit pe baza a două mari mutaţii structurale în desfăşurarea comerţului mondial survenite în ultimele decenii. Prima din ele se referă la faptul că cea mai mare parte a comerţului mondial şi a investiţiilor externe directe se derulează între ţările avansate economic, ţări care sunt dotate aproximativ egal cu factori de producţie. A doua mutaţie reflectă realitatea
actuale din economiile lumii fac ca acest principiu să fie, cel puţin, anacronic (v. Avantaj comparativ absolut, Avantaje competitive, Costul oportunităţii).
