>, principiu, teorie, prin care se fundamentează rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor participante la schimburi. A.c.a. presupune că specia- lizarea internaţională a unei ţări are ca efect obţinerea acelor bunuri reţinute spre a fi produse de ea cu costuri mai mici. Exportul acestor mărfuri poate să asigure aducerea în ţară a altor bunuri care, dacă ar fi produse de întreprinderi autohtone, ar avea costuri mai mari. Pe această bază, principiul a.c.a. mai este cunoscut şi ca teorie a costurilor comparative abso- lute. Dacă o ţară străină ne poate furniza bunuri mai ieftine – susţinea A. Smith – decât le-am produce noi, e mai bine să le cumpărăm de la ea cu o parte a produsului activităţii noastre, utilizată într-un mod în care putem trage oarecare folos. Pe baza a.c.a., s-a susţinut şi se mai susţine faptul că ţările fac schimburi de bunuri ca urmare a diferenţei absolute între costurile de producţie. Principiul a.c.a. a reprezentat o primă încercare de fundamentare teoretică a rolului comerţului internaţional. Ca model teoretic de ana- liză, acest principiu a fost şi a rămas interesant şi util. Schimburile economice externe contemporane au devenit atât de complexe şi de dinamice, încât ele nu pot fi înţelese, explicate şi gestionate pe baza acestui principiu (v. Avantaj comparativ relativ, Avan- taje competitive).
