joi

28 martie, 2024

Dicționar Economic

ANALIZĂ INPUT-OUTPUT

vineri, 2 martie, 2018

metodă de studiu al interdependenţelor cantitative dintre activităţi economice corelate, de comensurare empirică  a legăturilor dintre diversele industrii (sectoare, zone etc.) producătoare şi consumatoare din cadrul unei economii naţionale. Producţia unei industrii poate fi destinată consumului final, adică populaţiei, sec- torului public şi exportului sau (şi) producerii de noi bunuri, inclusiv consumului intern propriu. Producţia totală a fiecărei industrii poate fi reprezentată printr-o ecuaţie care cuprinde consumul final şi consumurile intermediare. Dacă, de exemplu, presupunem că într-o economie naţională sunt produse numai bunurile X
1
şi X
2, atunci:
X
1 = C1 + a11X1 + a12X2
 X
2 = C2 + a21X1 + a22X2,
unde: C
1 şi C2 exprimă consumul final din producţia
totală de X
1 şi X2, iar a11, a12, a21, a22 sunt coeficienţi
tehnici care reflectă cantităţile de bunuri X
1  şi X2
cerute pentru a produce o unitate de X
1 şi, respectiv,
de X
2. Nivelurile acestor coeficienţi se determină pe
baza fluxurilor reale interindustriale, care sunt cuprinse în tabelul intrări-ieşiri. Cele două ecuaţii pot fi redate sub formă matriceală:              X = C + AX   sau   X = I(1-A)-1 C, unde: X este vectorul ieşirilor (outputurilor); X
1  X2,
C este vectorul cererii finale C
1  C2; AX exprimă
cererea totală pentru bunurile intermediare; A
reprezintă matricea structurală 

 


 

22
21
12
11
a
a
a
a
. Această
matrice constituie principala sursă de informaţii empirice privind structura intrării (inputurilor) în diversele industrii şi sectoare ale unei economii. Pe baza acestor informaţii pot fi elaborate studii macro şi microeconomice privind: efectele schimbărilor tehnologice asupra productivităţii factorilor de producţie; impactul modificării inputurilor asupra outputurilor, influenţa modificării salariilor, taxelor şi impozitelor asupra preţurilor; utilizarea resurselor naturale  şi de muncă; evoluţia investiţiilor  şi a producţiei, a cererii şi ofertei agregate; relaţiile economice internaţionale  şi interregionale; managementul afacerilor etc. A.I.-O. a fost elaborată de Wassily Leontief şi reprezintă o adaptare a teoriei neoclasice a echilibrului general la studiul empiric al interdependenţei cantitative dintre activităţi econo- mice corelate. Eficacitatea metodei şi posibilităţile de utilizare a ei în analiza diferitelor probleme depinde în principal de volumul şi calitatea informaţiilor (v. Analiză economică, Tabelul input- ouput).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: