proces specific acestor socie-
tăţi ca formă principală de organizare a folosirii
factorilor de producţie. În cadrul acestora, acumularea
de capital se realizează prin: a) aport nou de capital
– cel mai adesea în bani efectivi sau în natură, situaţie
mai rar întâlnită, dar care are loc întotdeauna când
două sau mai multe unităţi economice fuzionează;
b) incorporarea rezervelor în capital; c)
transformarea creanţelor în capital subscris. În
cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni, aportul de
capital nou în numerar poate avea loc cu condiţia ca
acesta să fie în întregime vărsat (depus), iar operaţia
să fi fost avizată de Adunarea Generală a Acţionarilor.
Subscrierea poate fi făcută: de către acţionarii
existenţi care au drept de preferinţă pentru subscriere
proporţional cu numărul de acţiuni pe care le deţin;
prin redistribuirea dreptului de opţiune între acţio-
narii existenţi în cazul când unii renunţă, total sau
parţial, la dreptul de subscriere, iar alţii solicită să
subscrie mai mult decât au dreptul. În cazul celorlalte
societăţi comerciale, proprietarii asociaţi decid în
adunarea generală cum să se realizeze noul aport de
capital în numerar, partea ce revine fiecăruia, dacă
se redistribuie dreptul de subscriere etc. Când
rezervele unei unităţi economice fac obiectul unei
capitalizări, ele trebuie să aparţină acţionarilor.
Aceasta se poate realiza prin: a) creşterea valorii
nominale a acţiunilor existente (pentru societăţile
anonime) sau creşterea participării proprietarilor
asociaţi pentru celelalte forme de societăţi comerciale;
b) distribuirea de acţiuni gratuite. Creşterea
capitalului prin conversiunea creanţelor implică, de
asemenea, creşterea capitalului subscris de
proprietarii asociaţi prin compensarea unei creanţe
pentru care societatea comercială este debitoare cu
emiterea unor acţiuni de valoare egală ce vor reveni
fostului creditor (v. Acţiune, acumulare primitivă,
Credit, Obligaţiune).
