proces fundamen-
tal şi complex care reflectă ansamblul faptelor, actelor
şi reacţiilor oamenilor, concretizate în comportamente
şi decizii privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor
economice în vederea producerii, distribuţiei,
circulaţiei şi consumaţiei de bunuri în funcţie de
nevoile şi interesele lor. A.e. constă din tot ceea ce
întreprind şi fac unităţile economice pentru a susţine
oferta de bunuri economice. Ea este o formă a
activităţii umane, ca ansamblu de manifestări prin
care oamenii îşi făuresc propria lor viaţă. A.e. se
structurează în unităţi funcţional-instituţionale.
Activitatea care ocupă primul loc în ierarhie este
întotdeauna conştientă şi voluntară, îşi are motivaţia
sa proprie, urmăreşte scopuri proprii, bine definite şi
se realizează întotdeauna prin efectuarea unei întregi
game de acţiuni. Caracterul distinctiv al a.e., ca formă
a activităţii umane, constă în lupta oamenilor pentru
satisfacerea nevoilor lor nelimitate prin folosirea
raţională şi eficientă a resurselor şi bunurilor
economice relativ rare. Prin intermediul a.e. se
atenuează raritatea, deoarece unităţile economice
acţionează în baza principiului hedonist al eficienţei.

Sistemul de activităţi umane la care participă şi se
înscriu, prin funcţiile lor, toţi agenţii economici,
formează economia reală. Aceste activităţi pot fi
abordate pe trei niveluri diferite: macroeconomia,
mezoeconomia şi microeconomia. Ca rezultat al divi-
ziunii sociale a muncii, s-au autonomizat,
convenţional, câteva domenii ale a.e. precum:
producţia, cercetarea ştiinţifică, circulaţia, repartiţia,
consumaţia, protecţia şi ameliorarea mediului natu-
ral ş.a. A.e. se interferează cu toate celelalte genuri

de activităţi umane: tehnice, sociale, culturale,
politice, ecologice, instructive, militare etc.; oamenii
participă la activitatea economică în/şi prin
intermediul instituţiilor sociale. Privită în acest
context, a.e. îşi extinde permanent frontierele în două
direcţii: apariţia de noi a.e.; interferenţa proceselor
economice cu celelalte activităţi şi procese umane.
Ca urmare, ceea ce numim a.e. nu este decât o faţetă
a unui sistem real şi complex al activităţii umane. În
societate nu există procese exclusiv economice, astfel
încât caracterizarea a.e., concepută ca atare, este o
abstracţie ştiinţifică, un model teoretic de analiză (v.
Economia reală, Economie simbolică).