> teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a naţiunilor; (b) aşezarea pe alte baze teoretice şi metodologice a teoriei ricardiene cu privire la costurile comparative de producţie. A.H.-O. a fost generată de economiştii suedezi Ely Heckscher şi Bertil Ohlin, şi porneşte de la realităţile Suediei, ţară săracă în resurse. Ei considerau că opţiunea unei ţări pentru specializare este legată nu atât de abundenţa unuia sau altuia dintre factorii de producţie, ci de modul în care se consumă aceşti factori, de raportul în care se află un anume factor faţă de celălalt (ceilalţi). Heckscher şi Ohlin formulează ideea că din schimbul internaţional pot obţine avantaje şi ţările sărace în resurse, care ştiu însă să combine eficient factorii de producţie.
