randa- mentul, eficienţa cu care este exploatată o suprafaţă de teren. P.p. se exprimă prin producţia (fizică sau în expresie bănească) obţinută pe unitatea de suprafaţă. Ea depinde de un complex de factori: calitatea terenului (fertilitatea naturală, aşezare, microclimat), bunurile de capital, munca, tehnologiile, sistemul de agricultură etc. Dinamica p.p. reflectă ceea ce economiştii clasici au denumit “legea fertilităţii descrescânde a solului”. Evoluţia p.p. este influenţată de calitatea tuturor factorilor utilizaţi raţional în producţie. Dacă se modifică un singur factor, ceilalţi rămânând constanţi, randamentele cresc atât timp cât proporţia dintre factorul variabil şi ceilalţi factori se menţine optimă. O dată depăşit acest nivel (prag), echilibrul dintre factori se modifică, iar rezultatele (ran- damentele) marginale tind să se reducă. În condiţiile unor tehnologii date, producţia agricolă pe ansamblu creşte, dar dozele adiţionale cu care se măreşte tind să se micşoreze treptat până când efectul factorului variabil dispare. Pe termen lung şi în condiţiile progresului tehnic, p.p. tinde să crească, întrucât fermierii ameliorează factorii de producţie. Creşterea substanţială a producţiei agricole pe plan mondial în secolul al XX-lea este evidentă, deşi suprafeţele cul- tivate au rămas aceleaşi sau chiar s-au redus în unele ţări (v. Legea randamentelor neproporţionale).
