relaţie de dependenţă între cantitatea deţinută şi/sau consumată dintr-un bun economic oarecare şi satisfacţia, preţuirea acordată ultimei doze (unităţi) deţinute şi/sau consumate. L.u.m.d. poate fi formulată astfel: utilitatea fiecărei unităţi (doze) adiţionale deţinute şi/sau consumate dintr-un bun (adică utilitatea marginală) se modifică pe măsură ce creşte cantitatea deţinută/consumată; cel mai adesea ea se reduce când consumul creşte. Reducerea u.m. pe măsură ce creşte cantitatea consumată din respec- tivul bun economic rezidă în diminuarea intensităţii nevoii în a cărei întâmpinare vine respectivul bun economic. Această relaţie este sugerată de graficul de mai jos. L.u.m.d. este baza comportamentului consumatorului raţional; prin ea se explică relaţia negativă dintre preţ şi cerere: pe măsură ce preţul creşte, raportul utilitate marginală-preţ se diminuează, ceea ce oferă o plajă pentru substituirea bunului al cărui preţ creşte cu altul, al cărui preţ rămâne constant sau creşte mai încet.
Pe baza acestui raţionament se asigură starea de echilibru a consumatorului (v. Utilitate marginală).
