lege ce exprimă interrelaţia negativă dintre nivelul şi dinamica şomajului şi mărimea şi modificarea în termeni reali a Produsului Naţional Brut. Economistul american Arthur M. Okun a pornit, în analiza pe care a întreprins-o, de la faptul evident, observabil empiric, conform căruia persoanele ocupate participă la producerea de bunuri materiale şi la prestarea de servicii, iar şomerii nu iau parte la activităţile economice. Ca urmare, conchide A.Okun, se poate presupune că existenţa şomajului înseamnă sacrificarea (pierderea) unor şanse de a crea producţie naţională, respectiv, creş- terea acestuia este un factor fie de încetinire a sporirii P.I.B.-ului, fie de stagnare şi chiar de scădere a lui. Okun a încercat să dea o exprimare cantitativă riguroasă legii care îi poartă numele. Pe baza datelor statistice oficiale referitoare la economia americană, el a întocmit o pictogramă, în care fiecare punct este fixat ca rezultat al unei singure observări atât a modi- ficării P.I.B.-ului, cât şi a modificării ratei şomajului. Pe axa orizontală este pusă schimbarea nivelului şomajului, în timp ce pe axa verticală se înscrie ritmul modificării P.I.B.-ului, în termeni reali. Punctele se
obţin în grafic prin ducerea paralelelor imaginare la cele două axe. În ecuaţia lui Okun, se pleacă de la regula conform căreia dacă rata şomajului rămâne neschimbată, atunci ritmul de creştere a PNB (real) este de 3%. În plus, prin fiecare sporire a nivelului şomajului cu un punct procentual ritmul de creştere a PNB se reduce cu două puncte procentuale. Dacă, de pildă, rata şomajului creşte de la 6% la 8%, respectiv, ocuparea scade cu două puncte procentuale, atunci modificarea volumului PNB (real) se va reduce cu 1% (
∆ PNB = 3 – 2(6 – 8) = 3 – 4 = –1).
