termen prin care se desemnează acţiunea adoptată de un cumpărător (consumator) sau de un vânzător (producător), cu scopul de a-şi proteja venitul împotriva unor creşteri de preţuri în viitor. De pildă, dacă există o incertitudine cu privire la preţul viitor al unor materii prime şi/sau resurse de energie, atunci cumpărătorul poate încheia un contract preliminar de aprovizionare cu materiile prime respective. În situaţia în care se aşteaptă creşterea preţului, cumpărătorul oferă, prin contract, preţuri mai mari decât cele curente de piaţă, dar mai mici decât cele sporite din perioadele următoare. Profitul suplimentar al cumpărătorului respectiv va rezulta din diferenţa dintre preţurile viitoare ridicate şi cele din contract. Dacă preţurile unui bun au tendinţă de scădere, în contract se prevăd preţuri şi mai mici faţă de cele aşteptate. La rândul lui, vânzătorul este preocupat de a se proteja de riscul fluctuaţiilor preţurilor, prin acţiuni şi măsuri inverse decât cele ale cumpărătorului. H. este folosit, de asemenea, pentru ca partenerii la tranzacţii să se protejeze împotriva inflaţiei. Cumpărătorul foloseşte contractul de h. pentru a negocia preţuri viitoare mai mici decât cele ce rezultă din procesele inflaţioniste. Vânzătorul, dimpotrivă, negociază şi contractează tranzacţii viitoare la preţuri mai mari decât cele nominale de piaţă. H. este folosit pe larg în tranzacţiile economice externe, pentru ca participanţii să se protejeze (fiecare prin metode specifice) împotriva ris- cului ce poate surveni din fluctuaţiile dezordonate atât ale preţurilor, cât şi ale cursurilor valutare. H. valutar constă în acţiunea specifică urmărind compensarea eventualelor câştiguri sau pierderi provenite din nerealizarea anticipaţiilor speculative privind cursul de schimb, prin efectuarea concomitentă a unei vânzări şi cumpărări de valută la termen. În acest fel, se speră ca, în cea mai nefavorabilă situaţie, pierderea să fie cât mai mică.
