concept cu care Mihail Manoilescu îşi fundamentează teoria sa originală cu privire la rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor, atât a celor rămase în urmă, cât şi a celor avansate. Se face distincţie între avantajul naţional şi câştigul individual obţinute din relaţiile economice externe ale unei ţări. Pentru o naţiune, schimbul extern este în primul rând o problemă de producţie, în timp ce pentru un comerciant individual el este o chestiune comercială. Pentru a importa, ţara are nevoie de capacitate de plată, care se creează prin export. Avantajul naţiunii din relaţiile sale externe nu depinde atât de preţul la care se cumpără, cât mai ales de cum se creează puterea de cumpărare necesară. Acest raport de schimb depinde de mărimea v.n. cu care fiecare ţară participă la comerţul extensiv (v. Avantaj comparativ relativ, Valoare).
