Mai cunoscute pentru eforturile lor de pace și pentru nivelul de trai ridicat decât pentru militarism, țările nordice își pun acum resursele la comun pentru a contracara agresiunea rusă, pe fondul garanțiilor de securitate incerte de peste Ocean.
Suedia, Finlanda, Norvegia și Danemarca se numără printre principalii donatori europeni de ajutor militar pentru Ucraina, în funcție de populație, și au luat măsuri pentru a institui o nouă arhitectură de securitate regională mai puțin dependentă de SUA, scrie Wall Street Journal.
Orice țară nordică ar avea dificultăți în a face față Rusiei din punct de vedere militar pe cont propriu. Dar, împreună, țările nordice au o economie de mărimea celei a Mexicului și aproape la fel de mare ca cea a Rusiei. Ca urmare a aderării Suediei și Finlandei la NATO, acestea și-au pus în comun o parte din forțe.
Suedia se mândrește cu o industrie de apărare avansată care produce submarine, tancuri de luptă și avioane de luptă supersonice. Norvegia dispune de capacități de supraveghere maritimă și de luptă în Arctica. Finlanda are una dintre cele mai mari armate permanente și forțe de artilerie pe cap de locuitor din Europa. Iar forțele speciale ale Danemarcei au zeci de ani de experiență în desfășurarea unora dintre cele mai periculoase zone din Afganistan și Irak pentru a lupta în războaiele americane. (A cincea țară nordică, Islanda, nu are armată permanentă sau industrie de apărare).
„Avem o grupare regională cu potențialul economic și de resurse pentru a dezvolta o bază industrială de apărare complet integrată, așa cum are Germania, dar cu un tip complet diferit de percepție a amenințărilor și de voință politică”, a declarat Eric Ciaramella, senior fellow în cadrul programului Rusia și Eurasia al think tank-ului Carnegie Endowment for International Peace și fost analist principal al serviciilor de informații americane.
O politică de securitate comună
În prezent, viziunea nordică comună asupra Rusiei ca fiind o amenințare viitoare serioasă a apropiat aceste țări mai mult decât oricând în istoria modernă. O evaluare recentă a serviciilor de informații daneze a afirmat că Rusia ar putea declanșa un război major împotriva uneia sau mai multor țări europene membre ale NATO în decurs de trei până la cinci ani, un punct de vedere care se potrivește mai mult cu țările baltice decât cu alte capitale occidentale.
„Țările nordice au o politică de securitate unificată pentru prima dată de la Uniunea Kalmar din anii 1400”, a declarat Jens Stoltenberg, fostul secretar general al NATO care este în prezent ministrul de finanțe al Norvegiei.
Țările nordice și-au reunit forțele aeriene, înființând un Comandament aerian nordic comun în 2023. Anul trecut, acestea au stabilit o viziune pentru apărarea comună până în 2030 în cadrul Cooperării nordice în domeniul apărării sau Nordefco.
Desigur, țările nordice compensează deceniile de dezarmare care au urmat sfârșitului Războiului Rece. Nevoia de reînarmare a crescut pe fondul scăderii încrederii Europei în SUA ca aliat de încredere sub președintele Trump.
Nicăieri nu se simte mai acut această constatare decât la Copenhaga, care se află în prima linie a confruntării Europei cu Trump după ce acesta a amenințat că va anexa Groenlanda, un teritoriu danez. Protecția de către Danemarca a insulei arctice, care este de trei ori mai mare decât Texasul, se bazează în mare parte pe șapte nave învechite, atât de lipsite de arme și senzori încât abia dacă mai contează ca nave de război, și pe aproximativ o duzină de soldați de elită trași de câini pe sănii.
Decizia Danemarcei din februarie de a crește cheltuielile militare cu 70% în următorii doi ani – inclusiv în Groenlanda – a fost „o expresie a panicii”, a declarat Peter Viggo Jakobsen, profesor asociat la Colegiul Regal de Apărare din Danemarca.
„Danemarca este contra cronometru pentru că ne-am pierdut încrederea în americani. Motivul pentru care ne-am aruncat cu atâta vigoare în cooperarea nordică este că nu ne putem proteja singuri. Și dacă NATO nu o poate face, țările nordice sunt o alternativă”, a adăugat Jakobsen.
Finlanda are cea mai mare armată
Finlanda are una dintre cele mai mari forțe armate pe cap de locuitor din Europa. Aceasta poate mobiliza 280.000 de soldați în câteva săptămâni, iar aproape unul din șase finlandezi, adică aproximativ 900.000, sunt rezerviști. Adăposturile subterane din întreaga țară pot găzdui aproximativ restul populației. Finlanda se gândește acum să se retragă din Convenția de la Ottawa, care interzice minele antipersonal.
Suedia este un motor al inovației militare. Avioanele de vânătoare JAS 39 Gripen, concepute pentru a opera pe piste scurte și pentru a contracara avioanele rusești, au participat pentru prima dată la o misiune de supraveghere NATO în martie. Stridsvagn 122 din Suedia este unul dintre cele mai avansate tancuri de luptă din lume, iar CV90 este unul dintre cele mai bune vehicule de luptă pentru infanterie.
Finlanda și Suedia au ambele recrutare obligatorie. În Suedia, serviciul militar este neutru din punct de vedere al genului și foarte selectiv, ceea ce îl face o activitate de elită. În timp ce alte țări europene se străduiesc să-și mărească rândurile, forțele armate suedeze refuză mii de tineri în fiecare an.
Norvegia, criticată de mult timp pentru cheltuielile insuficiente, deși deține cel mai mare fond suveran din lume, de 1,5 trilioane de dolari, profitând în același timp de prețurile la energie generate de războiul din Ucraina, a anunțat recent dublarea sprijinului său pentru Kiev, la peste 8 miliarde de dolari în 2025.
Danemarca a devenit una dintre cele mai puternice voci care pledează pentru reînarmarea Europei. Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat în martie că nu ar exclude găzduirea de arme nucleare pe teritoriul danez, o schimbare istorică de poziție. După ce a donat toată artileria sa Ucrainei, Copenhaga a conceput un plan de finanțare a contractelor dintre guvernul ucrainean și firmele de apărare ale țării, care nu dispun de resurse financiare suficiente, pentru a produce arme adaptate nevoilor sale în schimbare pe câmpul de luptă – o abordare denumită „modelul danez”.
Susținerea industriei de apărare a Ucrainei este o modalitate sustenabilă de a adăuga descurajare împotriva Rusiei în timp ce SUA blochează aderarea Ucrainei la NATO, a declarat Anna Wieslander, director pentru Europa de Nord în cadrul think tank-ului Atlantic Council, cu sediul la Stockholm. „Legătura dintre industriile noastre de apărare este un semnal foarte puternic”, a spus ea.
Există, însă, și poziții divergente. De exemplu, în timp ce Danemarca și Suedia sunt dispuse să contribuie cu trupe la o forță de menținere a păcii după o încetare a focului în Ucraina, Finlanda, cu granița sa de peste 1.300 de kilometri cu Rusia, ar prefera probabil să păstreze soldații acasă.
Pentru moment, un bloc nordic unit ar putea servi drept model pentru alte grupuri de națiuni, cum ar fi cele din jurul Mării Negre, a declarat Matti Pesu, cercetător principal la Institutul finlandez de afaceri internaționale. Modelul poate servi, de asemenea, ca o poliță de asigurare pentru viitor, în cazul în care alianța transatlantică se dezintegrează sub Trump, a spus el.
„Este un potențial plan B în cazul în care NATO nu funcționează”, a adăugat Pesu.
(Citește și: „Bloomberg: Planul de pace al SUA pentru Ucraina discutat la Paris: Teritoriile ocupate rămân la ruși, Fără Ucraina în NATO – Relaxarea sancțiunilor pentru Moscova – Garanții de securitate în discuție”)
***
Urmărește-ne pe Google News
