Moment cheie în deciziile privind următorul cadru financiar al Uniunii Europene, post 2027. Este nevoie de mai multe venituri ale Uniunii Europene pentru a face față provocărilor și riscurilor din viitor, iar soluția propusă de Parlamentul European, prin vocea lui Siegfried Mureșan, Vicepreședinte al Grupului PPE din Parlamentul European este o creștere a bugetului. Mureșan a mai vorbit într-un interviu acordat CursDeGuvernare și despre o abordare nouă a Politicii de Coeziune, despre provocările din propunerea Comisiei Europene privind comasarea politicii de coeziune și celei agricole într-un singur fond penteu fiecare stat membru, cu care PE nu este de acord. Nu în ultimul rând Mureșan a vorbit despre stadiul negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
CursDeGuvernare:
Domnule Mureșan, una dintre marile mize ale discuțiilor de la Bruxelles, în general din Uniunea Europeană, în aceste săptămâni este bugetul multianual de după 2027. Dacă nu mă înșel, acesta este unul dintre cele mai discutate bugete. Sunt, după opinia noastră, trei sau patru probleme pe care aș vrea să le clarificăm. Haideți să vorbim mai întâi despre dimensiunea acestui buget și adecvarea lui la acest moment de schimbări în Uniunea Europeană.
Sigfried Mureşan: În primul rând, cu toți așteptăm ca Uniunea Europeană să facă mai multe în viitor. Există riscuri majore de securitate: riscuri pentru securitatea noastră energetică, securitatea cibernetică, securitatea alimentară, riscuri în domeniul apărării.
Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult. E clar că oamenii așteaptă ca Uniunea Europeană să ne protejeze. Pentru a putea face mai mult, trebuie să acordăm Uniunii Europene instrumentele necesare. Bugetul este un instrument esențial la nivel local, la nivel național și la nivel european pentru a-ți implementa prioritățile. Uniunea Europeană nu va putea face mai mult cu un buget mai mic și Uniunea Europeană nu va putea face mai multe pentru oameni nici cu un buget la același nivel cu bugetul care a existat până acum.
Ca atare, e firesc, dacă așteptăm mai mult din partea Uniunii Europene, să-i punem și instrumentele la dispoziție, iar bugetul este un instrument esențial.
CursDeGuvernare: Sunt trei-patru probleme care au apărut suplimentar față de bugetele anterioare. Când mă gândesc la asta, mă gândesc la ce spuneați: la apărare, la securitatea energetică, la competitivitate, pentru că avem o problemă și trebuie să ne redresăm la acest capitol. Înțeleg că asta sigur presupune un buget mai mare. De unde ar urma să fie luați acești bani?
Propunerea PE: introducerea unei surse proprii de venit a Uniunii Europene, pe baza taxării marilor giganți tehnologici mondiali
Sigfried Mureşan: Da. Ce încerc să spun este următorul lucru: e clar că Uniunea Europeană, dacă va avea sarcini în plus, trebuie să aibă un buget mai mare. Dar trebuie să fim conștienți că spațiul fiscal pe care statele membre ale Uniunii Europene îl au în momentul de față este limitat. Sigur, nu a stat nimeni atât de rău la nivelul deficitului cum am stat noi, cu ceea ce am moștenit de la guvernul anterior, peste 9% deficit, dar Franța are un deficit de peste 5%, Polonia, Germania își propune mai multe investiții, mai ales în domeniul apărării, și nu are mult spațiu fiscal. Ca atare, cred că este nevoie de un buget ambițios mai mare, dar trebuie să fim realiști și moderați în ceea ce privește creșterea bugetului.
CursDeGuvernare: Cam cu cât mai mare?
Sigfried Mureşan: Creșterea nu poate fi decât una rezonabilă, responsabilă. În actuala perioadă bugetară, bugetul multianual pe șapte ani, 2021-2027, bugetul reprezintă 1,14% din venitul național brut al statelor membre. Comisia Europeană a propus pe următorii șapte ani un buget de 1,15% din venitul național brut al statelor membre – practic, același nivel. Noi, Parlamentul European, considerăm acest nivel insuficient, iar propunerea Parlamentului European este o creștere cu 10% – 1,26% din venitul național brut al statelor membre, față de 1,15%, cât a propus Comisia Europeană.
De unde să vină acești bani? Cum am spus, statele membre pot contribui un pic mai mult în bugetul UE, dar nu au spațiu fiscal; nu e realist să ne așteptăm ca statele membre să-și sporească semnificativ contribuțiile. De aceea, singura soluție este crearea unor surse proprii de venit ale Uniunii Europene, iar ceea ce noi, Parlamentul European, propunem este introducerea unei surse proprii de venit, pe baza taxării marilor giganți tehnologici mondiali. Aceste companii, care sunt printre cele mai mari și bogate companii din lume, se bucură de acces gratuit la peste 450 de milioane de consumatori. La întreaga piață unică europeană nu plătesc nicio taxă.
Și atunci, alegerea e simplă: ori avem un buget insuficient, unde ne vor lipsi bani pentru cercetare, inovare, pentru autostrăzi, pentru fermieri, pentru apărarea frontierelor, ori taxăm cei mai bogați oameni din lume – pe Elon Musk și Mark Zuckerberg.
Parlamentul European propune crearea acestei surse proprii de venit pe baza taxării giganților tehnologici globali știind că asta nu va împovăra nici economia Uniunii Europene și nu va duce nici la înrăutățirea competitivității noastre față de alte regiuni ale lumii. E nefiresc că, în timp ce nouă ne lipsesc bani, cele mai mari companii din lume se bucură de acces gratuit la piața unică europeană. Firesc ar fi să plătească și ele o contribuție.
CursDeGuvernare: O altă problemă a acestui buget multianual e așa-numitul joc cu sumă nulă, cu sumă zero – adică ceea ce o să dăm la noile stringențe trebuie să luăm de la vechile ținte de finanțare. Cum vedeți asta?
Discuție aprinsă pe raportul dintre noile și vechile priorități, precum și alocarea de sumele sunt suficiente la Politica Agricolă și cea de Coeziune
Sigfried Mureşan: O văd în felul următor: securitatea, apărarea și competitivitatea sunt noile priorități. E firesc să alocăm mai mult pentru apărare, pentru investiții în digitalizare, în inteligență artificială, pentru cercetare-inovare; e firesc. Însă nu trebuie să o facem în dauna domeniilor tradiționale care și-au dovedit viabilitatea în timp: politica agricolă comună și politica de coeziune. Şi de aceea spun două lucruri.
Primul: Comisia Europeană a propus un buget în care, repet, securitatea, apărarea și competitivitatea să fie mult crescute, iar politica agricolă comună și politica de coeziune să reprezinte împreună cam 45% din buget. Până acum ele reprezentau 60%. Noi, Parlamentul European, suntem dispuși să susținem acest nou raport între noile priorități și vechile priorități. Înțelegem că o parte mai mare din buget trebuie să meargă spre noile priorități, dar vom susține acest nou raport doar dacă sumele sunt suficiente și la politica agricolă comună, și ;a politica de coeziune. De aceea, prin această creștere de 10% propusă de Parlamentul European vom avea suficiente fonduri și pentru vechile și pentru noile priorități. Dacă în Consiliul Uniunii Europene statele membre vor insista să reducă bugetul și vor presa în jos nivelul bugetului, atunci sumele pe care le vom avea la dispoziție în termeni absoluți pentru coeziune și agricultură nu vor fi suficiente. Şi atunci, inevitabil, Parlamentul European va pune sub semnul întrebării acest raport între noile și vechile priorități. Deci, pe scurt: înțelegem că trebuie să alocăm mai mult noilor priorități, suntem dispuși să susținem acest raport cu mai mulți bani pentru apărare și competitivitate, dar doar dacă banii care rămân pentru coeziune și agricultură sunt suficienți – e primul lucru pe care îl spun.
Cel de-al doilea lucru pe care vreau să-l spun este următorul: Politica de Coeziune a evoluat în ultima perioadă, s-a modernizat. De exemplu, facem investiții în domeniul digitalizării, al îmbunătățirii eficienței energetice, reducerii poluării, din politica de coeziune se cumpără autobuze electrice în orașele din România, se anvelopează blocuri, se investește în surse regenerabile de energie. Politica de coeziune a evoluat în ultimii ani, ea trebuie să evolueze și de acum încolo și trebuie adusă în concordanță cu noile priorități ale Uniunii Europene. Ce încerc să spun: pentru a păstra o politică de coeziune ambițioasă, generoasă, voluminoasă, va trebui să ne asigurăm că ea contribuie mai mult la îmbunătățirea competitivității și, unde e posibil, și la creșterea securității prin proiecte cu întrebuințare duală – civilă și militară. Deci, poate mai puține terenuri de sport din fonduri europene, care pot fi făcute în principiu și din fonduri naționale, poate mai puține terenuri de sport în curtea școlii și mai multă infrastructură energetică modernă, de transport, care să îmbunătățească competitivitatea și care să atragă mai mulți investitori privați, să reducă factura la energie, să reducă dependența energetică, să faciliteze tranziția spre surse noi, moderne de energie.
CursDeGuvernare: Dar mai avem această problemă pe care vreau să o abordăm, anume: maniera în care pot concura la distribuția acestor fonduri administrațiile și – poftim, vorbeam de coeziune și de agricultură – cu agricultura. Știu că există această propunere din partea Comisiei Europene, care a creat foarte multă vâlvă. Cum vedeți că se limpezesc aici apele? Că știu că Parlamentul European are o cu totul altă opinie decât Comisia Europeană și luptă pentru această opinie.
PE nu este de acord cu propunerea Comisiei: „Dacă fiecare ar face ce ar dori, ar fi sfârșitul politicii agricole comune europene, ar fi sfârșitul politicii de coeziune europene”
Sigfried Mureşan: Exact. Deci Comisia Europeană a propus un lucru cu care noi, Parlamentul European, nu suntem deloc de acord. Comisia Europeană a propus ca toate fondurile pentru agricultură și toate fondurile de coeziune să fie comasate la nivelul unui fond unic pentru fiecare stat membru. Adică Comisia Europeană, practic, spune: fiecare stat membru să primească o sumă de bani și să decidă el însuși cum alocă acei bani. Sună bine, sună tentant poate pentru un guvern, însă asta înseamnă că noi am face ce vrem, dar și alte state pot face ce vor. Și înseamnă că nu mai este un echilibru, înseamnă că nu mai este o politică agricolă comună europeană. Înseamnă că fiecare face ce vrea, înseamnă că avem o distorsionare a pieței unice europene, și dacă, de exemplu, guvernul francez decide să aloce o subvenție mult mai mare fermierului francez decât dorește guvernul polonez, atunci va fi o concurență neloială. Acum există, de asemenea, unele mici diferențe de la stat la stat, dar pe baza unor indicatori economici obiectivi, aceiași pentru toți. Dacă fiecare ar face ce ar dori, ar fi sfârșitul politicii agricole comune europene, ar fi sfârșitul politicii de coeziune europene și, practic, s-ar crea o concurență neloială, repet, și în funcție de fermieri, din diferite state membre. Dacă noi nu am putea să dăm foarte mult fermierilor, fiindcă încă trebuie să dăm pentru construcția de autostrăzi, dar în alte țări s-ar aloca mai mult pentru fermieri, fermierul nostru ar avea un dezavantaj competitiv. Practic, s-ar crea o concurență neloială între fermieri din diferite țări și s-ar crea și o concurență, o canibalizare în interiorul țării: autoritățile locale și fermierii ar trebui să lupte pentru aceleași categorii de fonduri, ceea ce e incorect. Ei sunt beneficiari diferiți, au nevoi diferite, ca atare trebuie să aibă și fonduri diferite.
În plus, această separare, distincție, este importantă și pentru predictibilitate. Autoritățile locale, fermierii, fiecare categorie de beneficiari trebuie să știe pe terme lung, pe șapte ani de zile, ce sumă este la dispoziție, pentru a-și putea face planul de investiții. Dacă practic depinzi mereu de voința guvernului și nu poți face un plan pe șapte ani de zile, e mult mai rău.
CursDeGuvernare: Care credeți că a fost rațiunea pentru care Comisia a propus o astfel de schemă?
Parlamentul European propune pentru agricultură o alocare de 385 de miliarde și pentru politica de coeziune, 274 de miliarde
Sigfried Mureşan: Noi, Parlamentul European, suntem împotriva acestei comasări, dar încercăm să înțelegem de ce a propus Comisia acest lucru. Și a propus din două motive: unul pe care îl putem accepta și celălalt pe care nu îl putem accepta.
Motivul pe care îl putem accepta este următorul: Comisia Europeană a propus comasarea fondurilor într-un fond național pentru fiecare stat, asemănător PNRR-ului, pentru a negocia cu fiecare stat membru câte un plan național, în care pe lângă investiții să fie incluse și reforme. Acest lucru îl înțelegem. Țările au nevoie de reforme, și România are nevoie de reforme. Deci putem accepta o negociere între Comisia Europeană și guverne, astfel încât banii pentru investiții să vină în paralel cu implementarea unor reforme. Asta putem accepta, ca Parlament European.
Cel de-al doilea motiv pentru care Comisia Europeană a propus o comasare a acestor fonduri – și acesta e un motiv pe care nu-l putem accepta – a fost pentru a masca anumite reduceri de fonduri, anumite tăieri la politica agricolă comună și politica de coeziune. Fiindcă, cum am spus, în loc de 60% din buget, Comisia Europeană a propus 45% pentru politica agricolă comună și politica de coeziune. Și aceste tăieri le considerăm periculoase și nu le putem accepta. De aceea, noi, Parlamentul European, am spus 10% creștere, tocmai pentru a reveni la sumele inițiale. Parlamentul European propune pentru agricultură o alocare de 385 de miliarde și pentru politica de coeziune, 274 de miliarde. Comisia Europeană propusese doar 200 de miliarde de euro pentru politica de coeziune, insuficient, iar pentru agricultură propusese inițial doar subvențiile directe pentru fermieri și nu propusese nimic pentru dezvoltare rurală.
Deci, putem accepta ideea de corelare a unor reforme, de a face un plan național în fiecare țară pentru a discuta și a negocia și unele ținte și jaloane, unele reforme, dar nu putem accepta tăierile de fonduri de la coeziune și agricultură și nu putem accepta, practic, comasarea. „Da” unei umbrele numite fond național, dar în cadrul acelei umbrele fiecare categorie de fonduri trebuie să fie special alocată, să fie predictibilă și să nu poată muta un guvern vremelnic sumele de bani de la fermieri la primării sau invers.
Planurile de la Bruxelles de simplificare și reducere a numărului de programe cu fonduri UE
CursDeGuvernare: Încă o întrebare, referitor la bugetul UE. Se tot vorbește de tăieri sau de sume mai mici sau… ș.a.m.d., ce discutam până acum. Există această senzație, există această mare problemă pe care statele o reclamă îndeobște: marea birocrație și legislația foarte stufoasă, care împiedică atât statele să-și atragă fondurile, dar și economiile să evolueze în ritm cu cele competitoare pe plan global. Există vreun plan de scădere a birocrației de la Bruxelles sau de relaxare a legislațiilor, și de acolo să se poată vedea și niște bani? Noi avem experiența asta în România, pe care a făcut-o Bolojan și a spus: uite că se pot face aceleași lucruri cu mai puțini bani.
Sigfried Mureşan: Da, categoric da. Până acum există 53 de programe europene, tipuri de finanțări. Adesea, criteriile de eligibilitate diferă de la unul la altul, regulile pentru a aplica diferă la unul la altul. Ca beneficiar de fonduri europene, înveți regulile pentru a aplica la un program, dar ca să aplici la altul sunt alte reguli, alte criterii… nu poți.
Ca atare, Comisia Europeană a făcut un lucru bun: a propus reducerea numărului de programe de la 53 la 17. Mai multă coerență, mai puține criterii și aceleași criterii de la un program la altul, aceleași reguli. Deci există un plan de simplificare, există și un plan de comasare a programelor, să nu mai fie atât de multe feluri diferite de fonduri europene, și asta e o chestiune bună. Repet, ar fi o greșeală să punem la comun fondurile pentru autostrăzi și fondurile pentru fermieri, să fie competiție între primari și fermieri.
Asta deja nu mai e simplificare, e lipsă de predictibilitate, și asta ar fi o greșeală. Dar reducerea numărului de programe, aceleași reguli, aceleași condiții de eligibilitate la toate tipurile de programe, simplificarea regulilor, mai puține reguli și interdicție de a adăuga birocrație adițională de la nivele european, asta este o chestiune pe care o facem și care este parte a viitorului buget, și simplificarea o vor simți mai ales întreprinderile mici și mijlocii, tinerii întreprinzători, ONG-urile mici și fermierii mici și tinerii fermieri. Fiindcă, practic, o corporație de 5.000 de angajați își permite să aibă zece avocați și zece contabili pentru a face față hățișului birocratic, dar dacă trei antreprenori tineri care au o idee de afaceri trebuie să completeze trei bibliorafturi pentru a ajunge la fonduri europene, nu o vor face, se vor adresa altor finanțatori sau poate chiar le va fi în pericol ideea de afacere.
Deci da, există acest plan de simplificare, de reducere a birocrației, cum am spus, prin comasarea de programe, reguli mai puține, simetrice, mai simple și interdicție de a adăuga solicitări de la nivel național acolo unde nu se justifică.
Situația la zi a negocierilor Republicii Moldova pentru aderarea la UE
CursDeGuvernare: Și un ultim subiect. Sunteți președinte al delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova. Unde este Republica Moldova în acest moment, în procesul de aderare? Și a doua întrebare, lipită de prima: Există posibilitatea ca ea să facă niște pași, poate mai rapizi – pentru că e mai simplu pentru ea – decât Ucraina?
Sigfried Mureşan: Deci schimbăm tema. Republica Moldova este stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, au început în urmă cu mai multe luni de zile negocierile tehnice de aderare, iar în urmă cu două săptămâni au început și negocierile politice la cel mai înalt nivel. Uniunea Europeană își dorește Republica Moldova ca stat membru cu drepturi depline în rândurile sale cât mai curând. Pentru asta, reformele pe care Republica Moldova le implementează, seriozitatea autorităților de la Chișinău, a președintei, a guvernului, care se sprijină pe o majoritate transparentă, la vedere, proeuropeană, sunt condiții esențiale. Republica Moldova știe că singura cale pentru a adera la Uniunea Europeană este respectarea condițiilor și implementarea reformelor. Republica Moldova nu cere o scurtătură și foarte bine face. Ca Republica Moldova să devină cât mai puternică, mai modernă și reformată este și în interesul Uniunii Europene. Cu cât Republica Moldova e mai puternică, cu atât mai bine și pentru noi, cele 27 de state membre. Acesta e drumul pe care suntem angajați.
Dar, după cum bine ați spus în întrebarea dumneavoastră, Republica Moldova este un stat mai mic decât Ucraina, mai ușor de reformat, cu mai puține probleme; conflictul militar care există în Ucraina nu este și în Republica Moldova. Nu știu acum când vor adera Ucraina și Republica Moldova la Uniunea Europeană, dacă împreună sau separat, dar este clar că, din momentul deschiderii negocierilor de aderare la nivel politic, în urmă cu două săptămâni – aceasta a fost o decizie politică comună -, din acel moment Republica Moldova și Ucraina sunt separate pe calea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Fiecare va merge cu viteza sa și, în funcție de cum progresează negocierile, se va decide aderarea și se va decide momentul aderării. Dacă mă întrebați acum „va adera statul mai mic sau statul mai mare mai devreme?”, tind să spun că statul mai mic; „va adera statul cu mai puține sau statul cu mai multe probleme?”, tind să spun că statul cu mai puține probleme. Dar e important ca reformarea, modernizarea Republicii Moldova să continue. Şi Republica Moldova, prin tot ceea ce face, este în parteneriat cu Ucraina, nu este ostilă; au mers împreună până acum, vor acționa în parteneriat și de acum încolo și, de altfel, cu cât Republica Moldova se apropie mai rapid de Uniunea Europeană, se întărește, îndeplinește criteriile, cu atât mai bine și pentru Ucraina, căci o Moldovă europeană la vestul Ucrainei, o Moldovă ca pilon de stabilitate e o veste bună și pentru Ucraina. Dacă Republica Moldova ar fi fost condusă în ultimii ani de proruși, ar fi fost mai greu și pentru Ucraina; dar dacă în plus față de Lukaşenko, în Belarus, ar fi avut un președinte prorus în Republica Moldova, ar fi fost mai rău și pentru Ucraina. Deci, integrarea europeană a Republicii Moldova e o chestiune bună și pentru Ucraina.
CursDeGuvernare: Care ar fi – și asta e ultima întrebare – cel mai mare hop pe care ar trebui să-l treacă Republica Moldova pentru aderare, din situația pe care o cunoașteți dumneavoastră acolo?
Sigfried Mureşan: Ei, dacă am vorbi acum despre mari hopuri, ni s-ar părea uriașe și nu le-am mai trece. E foarte bine că negocierile au început, ne concentrăm… Evident că sunt unele capitole care sunt mai ușoare, care pot fi încheiate acum și că în ceea ce privește securitatea, apărarea, ținând cont de situația din așa-anumita regiune transnistreană, e evident că acolo va trebui găsită o soluție, în funcție și de evoluția conflictului militar din Ucraina. Deci nu am să vă spun acum că situația din regiunea transnistreană este un pericol de nedepășit, căci nu este; o spun și liderii instituțiilor europene, o spun foarte clar: situația din așa-anumita regiune transnistreană nu va fi un impediment pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, vom găsi o soluție. Repet, cu certitudine acesta este unul dintre punctele mai complicate, dar nu trebuie să ne rețină. Am început negocierile, negociem pe diferite capitole, facem progrese, închidem capitolele de negociere unul câte unul și vom găsi soluții pe parcurs inclusiv la chestiunea transnistreană.
***
Urmărește-ne pe Google News
