Preluarea controlului de către Statele Unite (SUA) asupra industriei de petrol din Venezuela, anunțată de președintele american Donald Trump, oferă SUA o serie de beneficii pe termen lung, care îndeplinesc două obiective strategice pe termen lung pentru americani.
Dincolo de elementele ce țin de geoeconomie și geopolitică, SUA:
- Își creează un control structural, pe termen lung, asupra ofertei (producției și implicit prețurilor) la nivel mondial – un factor major al inflației și, în mod tradițional, un element de putere pentru marile țări producătoare de petrol (precum Rusia sau Iran). Asta reduce inclusiv posibilitatea unui șoc petrolier. În plus, în Venezuela mai sunt și alte materii prime importante.
- Își creează pârghii structurale pentru menținerea pe termen lung a dominației Petrodolarului și, prin extensie, stabilizează provocările la adresa statutului dolarului ca monedă de rezervă internațională.
1, Venezuela, marele pion în competiția pentru energie. La sub 50 de dolari/baril, modelul economic rusesc intră în colaps
Preluarea controlului asupra industriei de petrol din Venezuela are potențialul de a remodela economia globală și, pe termen mediu, de a duce la prăbușirea influenței Rusiei pe piața internațională a petrolului. Ca idee, Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, dar nu exportă mai nimic.
Mai mult, Venezuela nu are doar cele mai mari rezerve de petrol din lume, dar și unele din cele mai ridicate capacități de producție. Din 2014 încoace, comerțul maritim al Venezuelei s-a prăbușit cu peste 70%, în timp ce exporturile de țiței au scăzut de la aproximativ 2,3 milioane barili/zi de petrol și produse rafinate la circa 700.000 barili/zi.
Dacă acest petrol ar inunda piața, prețurile (1) s-ar putea prăbuși – devastând economiile Rusiei și, posibil, a Arabiei Saudite, în timp ce ar reduce drastic costurile și inflația pentru restul lumii – sau (2) cel puțin s-ar menține scăzute, în jurul pragului de 40-50 de dolari (unde producătorii americani rămân profitabil).
Avertismentul unui oligarh rus
Asta va reduce și posibilitatea unui șoc petrolier ca cele din anii ’70, care au produs hiperinflație și tulburări sociale masive în Vest. De notat că șocurile petroliere și conflictele geopolitice sunt o funcție a protecționismului și tranziției de la un mediu colaborativ de tip „business first” la o abordare dominată de competiție strategică. O abordare dominantă acum în America care înseamnă că SUA vor să dețină cât mai multe din pârghiile de putere.
Ca exemplu, după intervenția SUA în Venezuela, miliardarul rus Oleg Deripaska a avertizat că, dacă SUA obțin controlul asupra câmpurilor petroliere din Venezuela – după ce producătorii americani de petrol s-au poziționat deja în Guyana vecină – s-ar putea ajunge ca America să aibă sub control peste jumătate din rezervele mondiale de petrol.
În viziunea lui Deripaska, Washingtonul ar putea astfel să mențină prețul petrolului în jur de 50 de dolari pe baril, punând o presiune serioasă pe modelul economic „capitalist de stat” al Rusiei.
2, Dominația petrodolarului
În același timp, prin preluarea controlului asupra industriei venezuelene de petrol, SUA își creează pârghii structurale pentru menținerea pe termen lung a dominației petrodolarului.
Asta în condițiile în care Venezuela începuse să accepte în tot mai multe tranzacții yuanul chinezesc și alte monede pentru țițeiul său, apropriindu-se tot mai mult de blocul țărilor BRICS, care include Rusia și China.
Prin extensie, asta calmează orice provocări la adresa statutului dolarului ca monedă de rezervă internațională, care sprijină rolul financiar hegemonic al SUA în lume, într-un context în care ponderea activelor denominate în dolari americani deținute de băncile centrale la nivel global a scăzut recent la 56,9% din totalul rezervelor valutare, cel mai redus nivel din 1994 încoace.
Notă: Această cifră nu include deținerile de aur, care au crescut puternic pe măsură ce băncile centrale au cumpărat cantități mari de aur pentru a-și reduce dependența de dolar. Dacă aurul ar fi inclus, ponderea activelor în dolari din totalul activelor de rezervă ale băncilor centrale ar fi și mai mică.
Ce spune Marco Rubio despre petrolul venezuelean: Nu vom permite să fie controlat de adversarii SUA
Totodată, beneficii majore pentru SUA provin din repoziționarea posturii americane de securitate în emisfera proprie, unde oficialii americani au tot acuzat axa revizionistă Rusia-China-Iran de interferențe. Acest lucru a fost explicat de secretarul de stat Marco Rubio într-un interviu, duminică, la NBC News.
Rubio a dat de înțeles că obiectivul real este eliminarea Venezuelei ca bază de operare pentru adversarii SUA. Activitatea competitorilor strategici ai SUA în emisfera vestică apare de mai multe ori în noua Strategie de Securitate Națională a SUA, cu mențiuni în ideea ”negării (influenței) competitorilor non-emisferici”.
„Nu avem nevoie de petrolul Venezuelei. Avem destul petrol în SUA. Ce nu vom permite este ca industria petrolieră din Venezuela să fie controlată de adversarii Statelor Unite. Trebuie să înțelegeți: de ce are nevoie China de petrolul lor, de ce au Rusia și Iran nevoie de petrolul lor? Nici nu sunt pe continentul acesta. Este emisfera vestică, noi trăim aici și nu vom permite ca Venezuela să fie o bază de operațiuni pentru adversarii, competitorii și rivalii Statelor Unite. Vrem ca profiturile din acel petrol să aducă beneficii poporului venezuelean, din care 8 milioane au fugit din Venezuela din 2018 (…). Nu vor veni din afara emisferei noastre să destabilizeze regiunea, în curtea noastră și noi să plătim prețul”, a declarat Rubio.
(Citește și: ”Cristian Grosu / Dosarul Venezuela: când ”timpul nu mai are răbdare”. UE și sexul îngerilor”)
(Citește și: „Capital Economics: Capturarea lui Maduro nu va afecta semnificativ economia globală, dar va avea repercusiuni geopolitice majore – SUA și OPC+ vor crește producția de petrol în următorii ani”)
***
Urmărește-ne pe Google News
