fbpx Modifica setari cookieuri

Interviu

Interviu James Kirchick: ”Ne îndreptăm spre o Americă de tip Weimar”

(Textul de mai jos reprezintă fragmente din interviul apărut în CRONICILE Curs de Guvernare  – publicație exclusiv print, cu un conținut diferit de cel al cursdeguvernare.ro –… Mai mult

21.09.2020

Chestiunea

Motorul industriei prelucrătoare pierde 25% din putere: 600 de companii din industria de componente auto încasează cu 4,75 mld. euro mai puțin decât în 2019

Cifra de afaceri totală a sectorului industrial de componente auto din România s-ar putea reduce cu 25% pe întreg anul 2020, față de 2019, ca… Mai mult

20.09.2020

La obiect

România – în topul european al reducerii exporturilor și într-o poziție slabă în regiune

Datele publicate de Eurostat plasează România imediat după podium între cele mai afectate state UE de pandemie în ceea ce privește exporturile realizate pe primele… Mai mult

17.09.2020

La obiect

Alarmă în Indexul BM: Copiii români nu vor atinge decât 58% din potențialul lor de productivitate

În medie, un copil născut acum în România va atinge doar jumătate din potențialul unui adult cu stare de sănătate bună și complet educat, atrage… Mai mult

17.09.2020

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

de Valentin Naumescu 10.7.2014

E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?      


[1] http://www.thelocal.de/20140710/german-to-expel-us-secret-service-representative-in-berlin

***
Valentin Naumescu este conferenţiar universitar doctor la facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 10.7.2014

2 comentarii

  1. casandra
    11.7.2014, 12:12 am

    Dacă deschidem harta vedem tot: interese, necesități, avantaje.
    Europa continentală este un spațiu care nu are prea multe opțiuni pe termen lung. Accidentul istoric numit ”URSS și lagărul socialist” a proiectat o anumită hartă politică a lumii. A trecut. Și nu cred că mai poate fi inventat un motiv atât de credibil care să separe intern Europa pentru mult timp.
    Procedura ”Fuck UE!” a provocat. Să sperăm că nu un divorț, ci doar o emancipare.

  2. clujean
    13.7.2014, 3:15 pm

    d-le Naumescu, e foarte posibil ca CIA-istul ala sa nu se fi limitat la spionaj! de unde stiti ca – vazand cum la Bucuresti demnitarii merg taras in fata reprezentantilor USA – omul n-a incercat sa influenteze politica interna si externa a statului german? atata doar ca, la Berlin, politicienii au alte scopuri decat acela de a fi pe placul Americii.

Lăsați un comentariu


Stiri

Germania elimină Huawei de la dezvoltarea rețelei 5G

Razvan Diaconu

Germania urmează să adopte o poziție mai dură împotriva gigantului chinez Huawei, blocându-i practic accesul la dezvoltarea rețelei naționale 5G. Euractiv citează un material publicat… Mai mult

Europa

BCE ar putea urma exemplul Fed în ceea ce privește țintirea inflației

Vladimir Ionescu

Preşedintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde (foto), a anunţat că va fi analizată o strategie care să permită temporar creşterea inflaţiei peste ţinta actuală, transmite… Mai mult

Stiri

Florin Cîțu: Implementarea facturii electronice ar putea aduce 20 de miliarde de lei în plus la buget

Vladimir Ionescu

Implementarea facturii electronice ar putea duce venituri de 20 de milioane de lei la bugetul statului, a declarat miercuri Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, precizând că… Mai mult

Europa

Peste jumătate din gospodăriile suedeze sunt formate dintr-o singură persoană – o explicație pentru controlul pandemiei în această țară

Iulian Soare

Focarele din gospodării sunt un vector important de transmitere în comunitate a noului coronavirus, conform unei cercetări realizate de Universitatea din Florida. Ceea ce înseamnă… Mai mult

Stiri

S&P Global Ratings: Deficitul bugetar al României va fi de 10% în următorii 3 ani din cauza majorării pensiilor cu 40%

Adrian N Ionescu

S&P Global Ratings se așteaptă ca deficitul bugetar al României să depășească 10% din PIB în 2021 și să se mențină în apropierea acestui nivel… Mai mult

Stiri

Evoluție surprinzătoare: numărul de radieri a scăzut cu 60% în 2020. Cristian Pîrvan: Firmele mici s-au repliat în criză, ajutate și de facilitățile statului

Raluca Florescu

Numărul firmelor radiate la nivel naţional a scăzut cu 59,03% în primele opt luni din 2020 comparativ cu perioada similară a anului trecut, până  la… Mai mult

Stiri

Sechestru ridicat parțial în dosarul în care ANAF vrea să recupereze 103 mil. lei de la 13 firme înființate de Sebastian Ghiță

Vladimir Ionescu

Tribunalul București a decis miercuri ridicarea sechestrului sau reducerea valorilor acestuia în cazul unor firme fondate de fostul deputat PSD Sebastian Ghiță, fugit în Serbia… Mai mult