luni

27 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

6 decembrie, 2016



Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

4 răspunsuri

  1. Asistam la apusul unei clase politice unde politica a fost confundata cu o meserie . Altfel nu se explica de ce nu exista in nomenclatorul meseriilor specificarea/calificarea „politician” dar in schimb observam stabilirea unor salarii colosale , a unor pensi la fel „speciale” si exclusiv pentru politiceni .
    Practic o ruptura intre politica plina de privilegii si dura realitate a cetateanului de rind obligat la sacrificii , scadere nivel de trai , cresterea virstei de pensionare. Nu se intlege ca sacrificile trebuie facute de toti si nu doar de „talpa natiunii” . Ruptura intre „elita” si „bobor” , votul de protest sint la ordinea zilei ca consecinta inevitabila.

  2. Domnule Naumescu, degeaba sunteti pornit impotriva lui Orban: el va fi premier si inca unul de succes si atunci cand toti liderii „liberal-progrestisti” pe care ii deplangeti, poate si sociopata Merkel, deja vor fi istorie! Apropo, Ungaria, ca vrea sau ca nu vrea gasca de idioti de la Bruxelles, nu va primi niciun migrant ilegal redistribuit de apartnicii CE si nici Slovacia, Cehia, Polonia, Slovenia, Croatia, Bulgaria…

  3. exact: lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene
    Politica este un joc perpetuu in care unii castiga si altii pierd. Hitler a fost cel mai bun exemplu al votului democratic, dar cei care pierd nu invata niciodată, ei doar se plâng. Poporul trebuie să vadă efectele unui sistem sau altul, dacă este amăgit de ceilalți îi va vota, atât timp cât există acest vot democratic. S-a spus că globalizarea ajută marile companii. Acestea ar trebui, acum, să plătească politicieni care să arate avantajele globalizarii. Dacă nu pot, OK, incercăm 4 ani fără globalizare. Nu trebuiesc stigmatizați cei care ne înving, este o practică în România, chiar și a PNȚCD care jignea alegătorii care i-au refuzat în 2000. Întotdeauna clasa politică își schimbă componența și câștigă cei care conving (prostesc) mai bine

  4. 1.Nu cred ca putem vorbi de „un semn limpede si grav al lipsei de credibilitate politica si suport popular pentru actuala generatie de lideri ai U.Europene”, ci mai degraba de o criza a „stiintei economice europene”, ramasa la modelul clasic, lent (prea lent) de schimbare, care trateaza la fel ca acum 60 de ani neajunsurile globalizarii, prin masuri politice si economice punctuale, luate la distante de ani de zile.
    Epoca globalizarii a produs schimbari rapide si de adincime in societatea economica nationala, solicitind solutii rapide si profunde/sistemice in complexul „economic-social” national si european.
    Economia si populatia nu mai au „rabdarea istorica” de acum 100 de ani de a astepta serii de masuri de imbunatatire acum, cind exista posibilitatea si resursele necesare unei schimbari pozitive rapide.Se asteapta imbuntatiri rapide, pe un alt model de dezvoltare/progres economic decit cel european clasic, cu schimbare lenta intr-o mare durata de timp, cunoscuta de la inceputul primei „revolutii industriale”.
    2.Cind Renzi propunea doar o schimbare constitutionala, a unei Italii un grad de competitivitate/functionalitate economica subafrican (86), care nu putea imbunatati rapid situatia economica si sociala a tarii, era de asteptat esecul sau ca P.Ministru.
    In locul unor reforme profunde si cuprinzatoare, cu o abordare sistemica a schimbarii, incit competitivitatea economica sa ajunga rapid catre indicii Singapore-lui, sau macar ai Coreii de Sud – proiectele tarilor sau ale UE sint reprezentate de strategii teoretice si directive birocratice, care in loc sa dea libertate de miscare dezvoltarii, incatuseaza viata economica nationala.
    3.In realitate nu exista nici o criza a conducerii actuale a UE sau a Italiei, ci una de stiinta economica, in sensul nevoii de „tranzitie” de la „analiza punctuala si masuri punctuale” contra stagnarii economice, la analiza sistemica si „masuri sistemice” rapide de schimbare pozitiva, care sa conduca la aducerea competitivitatii tarilor UE catre indicii pozitivi aratati.
    Ramasa in mantra analizei economice cantitative, fara viziune si deschidere in constructia unor instrumente si tehnici asiatice de schimbare/imbunatatire rapida a competitivitatii – conducerea UE este acuzata de tot ceeace nu este capabil (si nu face) domeniul sau de „expertiza” stiintifica economica”: Universitatile, Institutele de Cercetare Economica, guvernele, partidele, etc.
    4.In concluzie, in lipsa analizei cauzale, extinse a „esecului Renzi” sau a liderilor UE, avem parte de un „transfer” de responsabiltate si neputinta programatica, de la „intelighentia” economica si programatica din UE – catre conducerea UE.Un astfel de transfer nu ajuta cu nimic la iesirea din criza a UE, cita vreme cauzele „stiintifice/programatice” ale esecului Renzi sau ale unor politici ale UE nu sint identificate ca fiind datorate solutiile generale si punctuale (nefunctionale), in locul celor de profunzime sistemica.
    5.Acest lucru va ramine imposibil pina cind stiinta economica europeana nu va iesi (sub raport) analitic, din raportarea noile probleme si neajunsuri generate de globalizare la modelul sau clasic de dezvoltare.
    In lipsa unui nou model de dezvoltare, adecvat epocii globalizarii, modelul European clasic, propune si impune masuri punctuale de schimbare, care aduc schimbarea cu viteza melcului, intr-o lume economica care se schimba cu viteza „tigrilor asiatici”.
    In aceasta situatie, lipsiti de tehnicile si instrumentele de schimbare rapida, profunda/sistemica, liderii nationali si ai UE, „capitalizeaza” toate esecurile „crizei stiintei economice europene”, odata cu neajunsul stiintific (analitic) al falsei transormari a acestei crize, in criza de lideri.
    6.Viziunea si concluziile care nu abordeaza si cauzele reale, stiintifice-programatice si economice ale esecurilor punctuale si stagnarii generale a UE nu este utila nimanui.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

4 răspunsuri

  1. Asistam la apusul unei clase politice unde politica a fost confundata cu o meserie . Altfel nu se explica de ce nu exista in nomenclatorul meseriilor specificarea/calificarea „politician” dar in schimb observam stabilirea unor salarii colosale , a unor pensi la fel „speciale” si exclusiv pentru politiceni .
    Practic o ruptura intre politica plina de privilegii si dura realitate a cetateanului de rind obligat la sacrificii , scadere nivel de trai , cresterea virstei de pensionare. Nu se intlege ca sacrificile trebuie facute de toti si nu doar de „talpa natiunii” . Ruptura intre „elita” si „bobor” , votul de protest sint la ordinea zilei ca consecinta inevitabila.

  2. Domnule Naumescu, degeaba sunteti pornit impotriva lui Orban: el va fi premier si inca unul de succes si atunci cand toti liderii „liberal-progrestisti” pe care ii deplangeti, poate si sociopata Merkel, deja vor fi istorie! Apropo, Ungaria, ca vrea sau ca nu vrea gasca de idioti de la Bruxelles, nu va primi niciun migrant ilegal redistribuit de apartnicii CE si nici Slovacia, Cehia, Polonia, Slovenia, Croatia, Bulgaria…

  3. exact: lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene
    Politica este un joc perpetuu in care unii castiga si altii pierd. Hitler a fost cel mai bun exemplu al votului democratic, dar cei care pierd nu invata niciodată, ei doar se plâng. Poporul trebuie să vadă efectele unui sistem sau altul, dacă este amăgit de ceilalți îi va vota, atât timp cât există acest vot democratic. S-a spus că globalizarea ajută marile companii. Acestea ar trebui, acum, să plătească politicieni care să arate avantajele globalizarii. Dacă nu pot, OK, incercăm 4 ani fără globalizare. Nu trebuiesc stigmatizați cei care ne înving, este o practică în România, chiar și a PNȚCD care jignea alegătorii care i-au refuzat în 2000. Întotdeauna clasa politică își schimbă componența și câștigă cei care conving (prostesc) mai bine

  4. 1.Nu cred ca putem vorbi de „un semn limpede si grav al lipsei de credibilitate politica si suport popular pentru actuala generatie de lideri ai U.Europene”, ci mai degraba de o criza a „stiintei economice europene”, ramasa la modelul clasic, lent (prea lent) de schimbare, care trateaza la fel ca acum 60 de ani neajunsurile globalizarii, prin masuri politice si economice punctuale, luate la distante de ani de zile.
    Epoca globalizarii a produs schimbari rapide si de adincime in societatea economica nationala, solicitind solutii rapide si profunde/sistemice in complexul „economic-social” national si european.
    Economia si populatia nu mai au „rabdarea istorica” de acum 100 de ani de a astepta serii de masuri de imbunatatire acum, cind exista posibilitatea si resursele necesare unei schimbari pozitive rapide.Se asteapta imbuntatiri rapide, pe un alt model de dezvoltare/progres economic decit cel european clasic, cu schimbare lenta intr-o mare durata de timp, cunoscuta de la inceputul primei „revolutii industriale”.
    2.Cind Renzi propunea doar o schimbare constitutionala, a unei Italii un grad de competitivitate/functionalitate economica subafrican (86), care nu putea imbunatati rapid situatia economica si sociala a tarii, era de asteptat esecul sau ca P.Ministru.
    In locul unor reforme profunde si cuprinzatoare, cu o abordare sistemica a schimbarii, incit competitivitatea economica sa ajunga rapid catre indicii Singapore-lui, sau macar ai Coreii de Sud – proiectele tarilor sau ale UE sint reprezentate de strategii teoretice si directive birocratice, care in loc sa dea libertate de miscare dezvoltarii, incatuseaza viata economica nationala.
    3.In realitate nu exista nici o criza a conducerii actuale a UE sau a Italiei, ci una de stiinta economica, in sensul nevoii de „tranzitie” de la „analiza punctuala si masuri punctuale” contra stagnarii economice, la analiza sistemica si „masuri sistemice” rapide de schimbare pozitiva, care sa conduca la aducerea competitivitatii tarilor UE catre indicii pozitivi aratati.
    Ramasa in mantra analizei economice cantitative, fara viziune si deschidere in constructia unor instrumente si tehnici asiatice de schimbare/imbunatatire rapida a competitivitatii – conducerea UE este acuzata de tot ceeace nu este capabil (si nu face) domeniul sau de „expertiza” stiintifica economica”: Universitatile, Institutele de Cercetare Economica, guvernele, partidele, etc.
    4.In concluzie, in lipsa analizei cauzale, extinse a „esecului Renzi” sau a liderilor UE, avem parte de un „transfer” de responsabiltate si neputinta programatica, de la „intelighentia” economica si programatica din UE – catre conducerea UE.Un astfel de transfer nu ajuta cu nimic la iesirea din criza a UE, cita vreme cauzele „stiintifice/programatice” ale esecului Renzi sau ale unor politici ale UE nu sint identificate ca fiind datorate solutiile generale si punctuale (nefunctionale), in locul celor de profunzime sistemica.
    5.Acest lucru va ramine imposibil pina cind stiinta economica europeana nu va iesi (sub raport) analitic, din raportarea noile probleme si neajunsuri generate de globalizare la modelul sau clasic de dezvoltare.
    In lipsa unui nou model de dezvoltare, adecvat epocii globalizarii, modelul European clasic, propune si impune masuri punctuale de schimbare, care aduc schimbarea cu viteza melcului, intr-o lume economica care se schimba cu viteza „tigrilor asiatici”.
    In aceasta situatie, lipsiti de tehnicile si instrumentele de schimbare rapida, profunda/sistemica, liderii nationali si ai UE, „capitalizeaza” toate esecurile „crizei stiintei economice europene”, odata cu neajunsul stiintific (analitic) al falsei transormari a acestei crize, in criza de lideri.
    6.Viziunea si concluziile care nu abordeaza si cauzele reale, stiintifice-programatice si economice ale esecurilor punctuale si stagnarii generale a UE nu este utila nimanui.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: